Îmi place să citesc cărți beletristică, recunosc, de aceea cheltuiesc destul de mulți bani pentru a le cumpăra în forma lor tradițională, nu digitală.

De la istorii de amor la istoria medievală autohtonă

Dacă anul trecut a fost anul romanelor de dragoste, anul acesta se pare că m-am axat pe cărțile de istorie, pentru că fac parte prin definiție din categoria celor ce ies din rând. Dacă oamenii de pe la noi sunt tot mai puțin atrași de lectură, mai ales de citirea acelor cărți în format obișnuit, pe hârtie, evident că eu procedez exact pe dos: cumpăr tot mai multe volume. Și nu e ușor în condițiile în care lectura a devenit un lux în România atât la propriu, cât și la figurat!

Iar pentru că nu am vrut doar să visez cu ochii deschiși la vremuri demult apuse, m-am înscris și într-un grup de iubitori ai istoriei medievale, așa încât acum din două în două săptămâni fac și drumeții alături de oamenii care vor să știe mai mult despre noi, cei de odinioară.

De vreo lună, am devenit tot mai interesată de Constantin Brâncoveanu, așa că am început să caut cărți pe această temă. Și nu cărți electronice în format pdf., lucrări adevărate, tipărite pe hârtie, pe care pot să fac însemnări și să pot să stau și o oră la o pagină dacă vreau, nu s-o citesc în 3 minute sau mai puțin pe e-book reader.

Așa se face că am găsit pe site-ul unei librării nou-înființate (sau de-abia am aflat eu de ea acum!) o lucrare un pic mai veche, apărută la Rao Books în 2013 ce pare incitant de lecturat.

„Constantin Brâncoveanu. Intre „Casa Cărților”si „Ievropa” se numește și este scrisă de Răzvan Theodorescu. Știu, autorul este controversat, dar poate tocmai de aceea merită a fi citită, pentru ca pasionații de istorie să își facă propria părere despre volumul în cauză.

Am văzut în librăria menționată cărți online atractive. Da, au și multe romane de dragoste, dacă sunteți în etapa de viată în care eram eu până anul trecut. Dar găsiți și memorialistică, literatură SF, romane de aventuri, romantice, cărți polițiste. Ba chiar și piese de teatru, scenarii, dacă vă pasionează subiectul.

O carte valorează cât apreciază cititorul, nu cât o prețuiește librarul!

Prețurile sunt pentru toate buzunarele, dovadă că au și cărți de 5 lei, dar și de peste 150 de lei.

Evident, când vorbim de literatură, este clar faptul că suma plătită pe ele nu reflectă decât în parte valoarea lor intrinsecă.

În definitiv, o carte valorează atâta cât consideră cel ce o citește, nu cât cere acela ce o vinde (deși va trebui să dăm pe ea prețul de comercializare – obișnuit sau redus, în perioadele când sunt promoții).

Dacă un colecționar de cărți rare are anumite instrumente de măsură a valorii cât de cât obiective, pentru volumele obișnuite, de librărie, lucrurile stau cu totul altfel.

Oricum, ideea este că dacă vă mai place încă foșnetul paginilor ce se întorc, dacă mirosul tușurilor tipografice vă mai aduce aminte de Coresi, atunci nu ocoliți varianta de a cumpăra cărți clasice, de hârtie. Merită investiția!

Acum, sincer, decât să se taie un copac pentru a face vreun set de mobilier aiuristic sau pur și simplu pentru a fi transformat în lemne de foc, mai bine să se transforme în cărți care luminează minți. Pentru că, din nefericire, defrișările oricum se întâmplă. Iar noi devenim tot mai săraci în aur verde nu din pricină că se tipăresc în 2019 prea multe cărți în România. Ba din contră, am putea spune…