Arhivele lunare: martie 2019

Slăbește 15 kilograme într-o lună cu hipnoză și Smart Diet Experience!


Dacă ai un exces de kilograme pe care nu reușești să le dai jos, probabil vei fi interesată de ceea ce îți voi spune în continuare. 

Da, poți slăbi ușor fără a face foamea și fără a merge neapărat la sală, într-un timp relativ scurt, folosind auto/hipnoza (metoda „inelul gastric virtual”) și un tip revoluționar de dietă sănătoasă.

 

Smart-Diet-Experience-8 (1)

Ai nevoie doar de consecvență în a urma un program de viață ordonat măcar 21 sau 28 de zile, până când se fixează noile obiceiuri alimentare ce te vor conduce la rezultatul visat: un trup mai suplu, mai sănătos și mai frumos.

Slăbești ușor chiar și 15 kilograme într-o lună astfel, dacă urmezi cu perseverență anumite reguli (deloc grele!) și cunoști secretul care te ajută ca să nu te mai lași ispitită de diverse tentații gastronomice, precum s-a întâmplat până acum.

Probabil ai ținut de ani întregi tot soiul de diete, una mai fantezistă decât alta, mai ales dacă genetic ai predispoziție spre îngrășare, dar cum nu ai fost un pic atentă, ai și început să acumulezi alte kilograme suplimentare și a trebuit să cauți rapid o cură de slăbire și mai istovitoare.

Probabil că de aici provine greșeala: dacă te focusezi doar pe ceea ce mănânci, încercând să îți înăbuși pofta de dulciuri, produse fast food, băuturi dulci carbogazoase, cel mai probabil vei eșua după o vreme, deoarece frustrările tale vor ieși la suprafață. Vor erupe cu furie, precum un vulcan, distrugând toate eforturile tale supraomenești de a-ți ține în frâu poftele culinare!

Până la urmă totul pornește de la psihic. Dacă el nu te ajută, poți să mănânci tu și o grisină și o frunză de salată pe zi, că tot nu vei slăbi!

Iată de ce hipnoza este de mare ajutor în orice proces de slăbit cu singura condiție ca tu să fii o persoană cât de cât auto/sugestionabilă.

Altfel nu funcționează și va trebui să mergi la medicul nutriționist ca să îți facă o schemă de slăbit detaliată, pe care, urmând-o, s-ar putea să răzbești, fie și temporar în lupta cu kilogramele nedorite.

Chiar dacă ești în situația fericită în care poți ca să te ajuți de instrumentele specifice hipnozei, nu te culca pe-o ureche: tot va trebui să ții dietă! Doar cu ajutorul unui meniu sănătos vei putea obține rezultatele scontate. Nu te gândi că e suficient să faci niște ședințe de auto/hipnoză și vei putea apoi să dai iama în mâncărurile din frigider, îndopându-te până simți că pleznești. Nu merge așa! Doar având un stil de viață ordonat, vei putea să îți menții greutatea dorită!

Cum poți să slăbești 15 kilograme într-o lună?

Foarte simplu, dacă ai o motivație suficient de puternică.

Evident, acest mod de a slăbi prin combinarea a patru ședințe de hipnoză și limitarea la un meniu de slăbit atent ales se adresează doar persoanelor relativ sănătoase, care nu fac tratamente pentru boli cronice (unele medicamente predispun la acumularea de kilograme suplimentare, deci această metodă de slăbit nu e pentru ele).

Întotdeauna, când vrem să dăm niște kilograme jos trebuie mai întâi să mergem la medic și să ne facem analizele. Dacă el ne dă acceptul, putem apoi să pornim în cursa pentru slăbit.

Metoda de slăbit mixtă „inel gastric virtual – Smart Diet”

Inelul gastric virtual

Când auziți de inele gastrice mintea vă fuge automat la operații chirurgicale dificile, regimuri draconice și la posibile complicații post-operatorii, nu-i așa? Asta ca să nu mai vorbim de sumele exorbitante pe care le aveți de plătit.

Metoda inelului gastric virtual nu este invazivă, nu costă mai nimic (dacă mergeți la un specialist în hipnoză veți plăti cele patru ședințe, dar găsiți și pe net înregistrările cu autosugestiile pozitive respective).

La final, mintea voastră va crede că aveți deja un inel gastric care micșorează partea din stomac unde va ajunge mâncarea. E nevoie doar de 4 ședințe, câte una pe săptămână, ca să vă convingeți stomacul că are un inel gastric real. Frumusețea este că, ulterior, el poate fi mutat cu forța minții, deci vă puteți „mări” sau „micșora” stomacul după dorință.

La început e bine ca să îl așezăm virtual așa încât să nu putem mânca mai mult de 250 – 270 g/ml de alimente la o masă.

Și atunci intervine Smart Diet!smartdiet-1.png

O firmă din București a avut o idee genială: de a oferi meniuri săptămânale acelora ce doresc să slăbească un anumit număr de kilograme.

Există pe site-ul smart-diet-experience.ro un calculator online care ajută clienții să decidă cât vor să slăbească într-un anumit timp.

Apoi pot alege între 3 tipuri de meniuri: White, Purple și Green (pentru vegetarieni).

Captură.JPG

Frumusețea este că porțiile sunt de maxim 250 – 270 ml, fix cât trebuie să mănânci dacă ai un inel gastric virtual (la fel de eficient ca și cel real, dar fără sumedenia de riscuri ale aceluia din urmă!).

Un meniu săptămânal foarte variat, iată ce ai dacă vei comanda pachetul Smart Diet preferat. Găsești și câte o gustare zilnică, nu te poți plânge!

50269995_2238213099562547_699572356300931072_n

Regula e să nu sări peste mese, să mănânci la ore fixe, de trei ori pe zi.

Este vorba de mâncare gătită, „ca la mama acasă”, la temperaturi scăzute, din materii prime bio, pline de nutrienți. Specialiști reputați au contribuit la alcătuirea fiecărui meniu de slăbit Smart Diet, deci este garantat.

 

Ambalarea inteligentă MAP (modified atmosphere packaging), separată, pe zile și mese, nu doar că menține gusturile intacte, dar și permite a fi luate cutiuțele la birou sau în călătorie. Mai mult, preparatele se pot mânca reci ori doar ușor încălzite.

Este o dietă amuzantă, ușor de ținut, provocatoare și extrem de eficientă.

Meniurile Smart Diet pot ajunge în 6 – 48 de ore din momentul comenzii oriunde în țară și implementarea noului stil de viață poate începe.

Smart-Diet-Experience-2 (1)

Înscrierea în grupul de pe Facebook – Smart Diet te poate ajuta și el în războiul cu kilogramele nedorite. Cu perseverență vei reuși să scapi definitiv de ele!

belly-3520191_960_720.jpg

 

Alege să nu te pierzi în numele Iubirii!


Se spune că viața oricărui om este un roman, așa încât nu e de mirare că suntem istorii la purtător, îmbogățite continuu cu noi și noi file ale realității, pe care noi înșine ne-o făurim, conștient sau nu.

În urmă cu puțin timp, am primit o carte cadou în cadrul incitantului concurs Spring SuperBlog 2019 și, în urma citirii, mi s-a confirmat ideea conform căreia cărțile sunt o reflectare a vieții, iar poveștile personale pe care le trăim, vrând-nevrând, au multe puncte comune cu anumite romane, mai ales cu acelea ce se adresează sufletului celui ce le citește.

Jurnalul-Aurorei_2018-ok-669x1024

Jurnalul Aurorei Serafim”, al cărei autoare este Sidonia Drăgușanu, este unul dintre acele volume din sfera romanelor de dragoste, care, deși este scris într-o perioadă foarte tulbure a istorie noastre, mai precis în anul 1957, când spălarea pe creier în scopul făuririi omului nou era în desfășurare cu mult aplomb, reușește să depășească maculatura vremii, în care și iubirea trebuia să fie neapărat încadrată într-un pat al lui Procust comunist.

Dacă dăm la o parte zgura fragmentelor impuse de cenzura anilor 1950, rămâne un gingaș roman de dragoste, unde relația de cuplu nu se dovedește a fi deloc diferită de ceea ce înseamnă acest termen în zilele noastre.

Omul se schimbă greu, indiferent cât de mult și-ar dori unii să îl transforme în android multilateral dezvoltat (pe vremea comuniștilor) sau android consumatorist (după 1989).

Multe românce mai visează în taină, în momentele în care nu se bat cu pumnii în piept și se declară atrase de feminism, la o epocă în care femeia era femeie, în toată splendoarea acestui termen.

Relația de cuplu dintre un bărbat și o femeie (e bine ca să facem această precizare, pentru că există și cupluri între persoane de același sex) are cam aceleași elemente definitorii în orice epocă. Mai mult decât atât, dacă este să ne gândim bine, nici în cuplurile gay lucrurile nu cred să stea altfel, întotdeauna există un partener Yang și unul Yin, nu se poate altfel.

Deși lecturarea în anul de grație 2019 a unui roman de dragoste și nu a unui bestseller de dezvoltare personală poate părea pentru unii pierdere de timp, nu este deloc așa.

Bărbații cu siguranță ar spune că preferă filmul din 1987, „Să-ți vorbesc despre mine”, ce pornește de la ideea cărții scrisă de Sidonia Drăgușanu, decât să stea să citească însăși cartea. Ar rămâne în minte cu rolul făcut de Gheorghe Dinică, ce a dat personajului pe care l-a interpretat (inginerul Liviu Runcan) o aură strălucitoare.

Și totuși… Multe femei, asemeni mie, mai degrabă s-ar regăsi în filele cărții, decât în ecranizarea făcută cu doi ani înainte de căderea comunismului.

Dacă ar fi să aleg un singur citat din „Jurnalul Aurorei Serafim” care a reverberat puternic în sufletul meu, acesta ar fi cu siguranță următorul:

Într-un fel, fiecare femeie își întâlnește călăul. „Trigorin-ul” ei.

Trăiește fericită și liberă, dar într-o zi vine un bărbat din întâmplare, o vede și neavând ce face, o distruge…

Poate nu toate trăim drame cehoviene, dar partea noastră de tragedie, o avem în viață. Și poate că e mai bine așa, pentru că întâmplările care nu ne doboară ne fac mai puternice și, poate, uneori mai feminine (nu neapărat mai… feministe!).

La baza dramelor personale pe care le trăim stă acel sentiment ancestral al femeii de a fi strict necesară cuiva.

De câte ori nu vi s-a spus și vouă, asemeni mie: „Tu nu aparții vremurilor acestea!”?

Poate era pe vremea când abia pășeați în viață, când erați pline de candoare. Ați plecat privirea și ați tăcut. Ba chiar ați considerat că sfâșierile sufletești pe care le trăiți din pricina bărbatului iubit care este prea indiferent, prea posesiv, uneori chiar și agresiv verbal ori, mai grav, chiar fizic, erau determinate de faptul că nu aparțineați acelor timpuri, că v-ați născut prea târziu și nu vă potriviți cu lumea reală.

Mai grav decât atât, dacă proveniți, dintr-o familie toxică, probabil că instinctiv ați căutat inițial un partener la fel ca voi. Din credința eronată că doar un astfel de om v-ar putea înțelege. Dar o astfel de relație de cuplu e sortită din start pieirii. Două persoane profund rănite nu pot, decât în cazuri total excepționale, ca să formeze un cuplu fericit de lungă durată.

Iată ce nu au înțeles aceia care s-au tot întrebat de ce Aurora Serafim nu a rămas cu Liviu Runcan (un văduv cu doi copii mici, ce și-a divinizat soția) și a preferat o relație cu doctorul Horia Mihail, un om integru (nu neapărat din punctul de vedere al opiniilor politice, precum ar fi vrut să se înțeleagă cenzorii vremii!), ci al istoriei personale.

Lângă el, Aurora Serafim are șansa de a se regăsi, de a-și recupera sufletul spart în bucăți în relația de cuplu cu pictorul Ștefan, un tip autosuficient și care are nevoie de validări tocmai pentru că nesiguranța îi coordonează viața.

Am trecut și eu printr-o relație în care mi-au impus anumite renunțări. Chiar dacă nu am renunțat la facultate, precum eroina Sidoniei Drăgușanu, am acceptat să se ridice în jurul meu ziduri impenetrabile din prea multă iubire. Până la urmă s-a dovedit că dragostea mea era mai mult obsesie și că nimeni nu are dreptul ca să îți ceară să renunți la propria persoană doar pentru ca să nu îi faci concurență lui, care fiind bolnav, are o psihologie de copil.

Cu greu m-am vindecat și acum pot spune ferm că o relație sănătoasă este aceia în care niciunul dintre parteneri nu este forțat să își suprime personalitatea pentru că așa vrea celălalt.

A scăpa de oamenii toxici din viață este o dovadă de iubire pentru propria persoană. Indiferent cât de importantă ar fi o relație de cuplu cu un bărbat, cea mai importantă relație rămâne aceea pe care o ai cu tine însăți.

Începe să schimbi energia casei tale cu achiziția primului scaun de stejar!


Ce este un scaun?

Nu, nu-mi ziceți banalități, precum ar fi aceea că este o piesă de mobilier prezentă în orice casă sau birou.

Eu conștientizez din ce în ce mai mult că un scaun este mult mai mult decât atât. Evident, depinde și de materialele din care este confecționat, de design, mărime, paletă coloristică. Dar nu numai atât. Poate fi un mijloc de terapie a locuinței și a celor din incinta respectivă!

E suficient ca să faceți o simplă probă a simțurilor: așezați-vă câteva minute pe un scaun de living din lemn adevărat și apoi pe unul 100% din plastic sau din metal și închideți ochii. Nu-i așa că vă simțiți diferit? Și nu mă refer doar la comoditate. Chiar dacă amândouă scaunele au perne moi, spătare identice ca formă și înălțime, chiar dacă amândouă sunt clasice, cu patru picioare, sigur senzațiile pe care le veți avea stând pe fiecare dintre ele sunt radical diferite.

La fel și dacă sunteți obosit și vreți ca să vă odihniți trupul pe un scaun impozant, care aduce mai degrabă cu un fotoliu slim sau, în lipsă de altceva, vă mulțumiți cu un scaun de bucătărie ori poate chiar cu un scăunel de pescar.

Asta ca să nu mai vorbim de culorile scaunelor de acasă ori de la job ,ce au o influență puternică asupra stării noastre psihice.

Hai să mă refer în cele ce urmează doar la scaunele de acasă, pentru că la locul de muncă (deși așa ar trebui!) aproape niciodată nu decidem noi ce tip de scaune și mese de lucru avem.

La fel ca și mine, probabil că mulți aveți scaune dăruite ori moștenite de la bunici sau de la alte rude. Cu cât sunt mai vechi,  cu atât mai mult ajung un fel de lucruri sacre în casă, de care nu e voie să te atingi nici tu, nici cățelul ori pisica din dotare.

„Acesta e scaunul unde bunica stătea serile și croșeta botoșei pentru tine, să ai mare grijă de el!”, zice mama către tine. Tu, înghiți în sec și te uiți chiorâș la scaunul ăla vechi de lemn, cu lacul scorojit și te miri că mai se ține pe picioare, că nu s-a descleiat deja din toate încheieturile.

Am trecut și eu prin asta, ca și mulți dintre voi. Zău? Chiar trebuie să am grijă de mobila asta urâtă, pe care nici măcar nu am voie să o recondiționez pe motiv că… o stric? Scuze, dar nu e bijuterie de familie pe care să o las moștenire din generație în generație. E DOAR UN SCAUN (URÂT)!!! Nici la anticariat nu mi-l primește, dacă vreau să îl duc! Plus că, în cazul meu, bunica a murit când eu eram foarte mică, nici măcar nu mi-o amintesc. De ce aș ține în continuare o hidoșenie în casă, care strică armonia spațiului într-un mare fel? 

Ei bine, în această primăvară am de gând să îmi schimb toate scaunele din casă cu unele nou-nouțe, care să aducă o energie proaspătă căminului meu. Cerurile s-au deschis în martie, așa zic astrologii, dar e nevoie și de un scaun potrivit pentru a porni în călătoria spre normalitate traversând portalul nou apărut. Nu pot ajunge într-o nouă dimensiune vibrațională târând după mine scaunul vechi al bunicii! Este un lest inutil în nacela Transformării mele (era să zic Înălțării mele, dar e bine să mă păstrez în limitele bunului-simț). Vreau să pilotez balonul către cerul 5 sau 7 sau ce număr o avea el, așezată pe un scaun frumos, care să îmi placă, să mă inspire!

În mod obligatoriu, o să comand pe net niște scaune realizate din lemn de cea mai bună calitate, chiar dacă acest material tradițional nu mai este atât de căutat în zilele noastre, precum se întâmpla în urmă cu ceva timp.

Mulți zic că din pricina prețurilor prea mari, comparativ cu al pieselor de mobilier realizate din plastic, metal sau chiar sticlă. Eu cred că nu aceasta este explicația, dovadă  existența scaunelor pentru living, hol, bar, terasă, chiar și pentru bucătărie, din materiale mai moderne (multe din ele deloc eco), ce se pot cumpăra chiar pe sume mult mai piperate decât cele tradiționale. Uneori poți da pe un scaun ultimul răcnet (nu neapărat de admirație, urletul!) cu banii necesari achiziționării unui set format din masă de living și scaune ori a unui set de mobilă pentru bucătărie.

Am prieteni care susțin că seturile de mese cu scaune din lemn nu mai sunt în trend, că nu mai dau bine într-o locuință modernă. Că nimic nu se compară cu inoxul și cu sticla. Zău, pe cuvântul vostru?

Așa o fi, nu vă contrazic, dar eu rămân fidelă stilului clasic. Clasic nu înseamnă nicidecum vechi! Să ne înțelegem! Dacă ai răbdare și cauți pe îndelete, găsești magazine de unde poți achiziționa scaune frumoase și, de ce nu, chiar scaune având proprietăți vindecătoare.

Sobrietatea, dar și eleganța fără cusur, nu pot fi înlăturate de niciun curent din modă, fie el actual și viitor. Nici în materie de haine, nici de piese de design interior. Categoric!

Sunt convinsă că în viitorii ani ne vom putea confecționa în doi timpi și trei mișcări mesele și scaunele visate pe loc, la imprimante 3D gigant, ce vor fi prezențe obișnuite în orice showroom de mobilă.

S-ar putea ca în acel moment multe fabrici de profil, ca să nu mai zic de micile ateliere de tâmplărie, să se închidă pe bandă rulantă. Deja în București poți să mergi cale lungă până mai dai de vreunul. Nu se mai fac nici rame de tablouri și șasiuri la comandă, darămite scaune, fotolii sau alte piese de mobilier mai complexe. Înainte nu exista cartier fără măcar 2-3 asemenea locuri unde lucrau meșteri iscusiți. Aveau dragoste pentru lucrurile ce ieșeau din mâinile lor fermecate. Acum, chiar dacă mai dai (prin hazard) de vreun asemenea lucrător, e focusat mai degrabă să iasă cât mai mulți bani, nu să facă neapărat lucruri deosebite, de calitate. 

În orice caz, pot să vă zic că nu mi-aș dori sub nicio formă ca să mă odihnesc sau să lucrez la birou așezată pe un scaun tridimensional printat care, la urma urmei, ar fi o biată copie, mai mult sau mai puțin reușită, a scaunului original ales.

O imprimantă 3D musai are nevoie de un model, de o poză făcută unui obiect real. Desigur, mașinăria viitorului va putea să copieze și scaune sau mese desenate chiar de noi, dar… mai bine nu! Prefer scaunul-scaun, nu o copie de scaun care nu mai e nici măcar din plastic, ci din niște straturi suprapuse! Brrrr!!! Am eu acasă o statuetă de-asta scoasă la imprimantă și o tot răsucesc fără să mă dumiresc de ce țin (încă) așa ceva în casă! Poate fi lejer pusă alături de scaunul vechi de la bunica. Și e nouă, ce să vezi!

Specialiștii adevărați în prelucrarea lemnului știu că mesele, scaunele, dar și comodele, dulapurile, paturile și celelalte piese de mobilier existente în mod obișnuit în casele noastre, au și efecte terapeutice evidente, dacă sunt confecționate din diverse esențe lemnoase. Asta ca să nu mai vorbim că mobila de lemn are și o pronunțată latură ecologică.

Prelucrătorii noștri tradiționali știau că lemnul trăiește și după ce a fost tăiat și prelucrat cu multă pasiune, energiile degajate de el în casele unde ajungeau având o influență binefăcătoare asupra celor ce folosesc piesele de mobilă respective. O casă unde există un mobilier de calitate, va avea fără îndoială valențe vindecătoare asupra fizicului și psihicului uman.

Există chiar o poveste frumoasă care spune că după ce Iisus a fost crucificat (pe o cruce de lemn), copacii din împrejurimi au jurat ca atât timp cât vor exista oameni pe pământ vor sări în ajutorul acestora cu energiile lor binefăcătoare.

Evident, așa cum nu toți oamenii seamănă între ei, nici copacii nu răspândesc același tip de energie.

Tocmai din acest motiv, se poate ca, așezându-te pe un scaun de lemn, fie să simți că te încarci energetic extrem de rapid, fie că devii tot mai secătuit de forță, fără ca aparent să existe un motiv rațional.

Iată de ce trebuie mare atenție când alegem chiar și un set de masă cu 4 scaune de bucătărie sau niște scaune înalte de bar, mai ales dacă știm că le vom folosi în mod uzual.

Din punctul nostru, al românilor, cele mai bune piese de mobilă din lemn sunt realizate din stejar, energia acestuia fiind absolut imbatabilă.

Nu același lucru putem spune despre acelea confecționate din lemn de cireș, deși trebuie să recunoaștem că și ele arată senzațional.

Întotdeauna trebuie să ne informăm cu mare, foarte mare atenție, înainte de a purcede la a achiziționa mobilier din lemn.

Eu am decis, precum v-am zis la început, ca în această primăvară să îmi transform viața, iată de ce un scaun pentru birou din lemn de stejar este exact ceea ce îmi trebuie.

Bine, voi mai comanda și niște scăunele pentru bucătărie, poate și un set complet cu masă ovală și 6 scaune pentru sufragerie.

rh_5982c_rh_7017t_2

 

Piesa de rezistență va rămâne însă acest scaun din lemn de stejar cu brațe, ca un fotoliu slim. 

img.aspx_1

Este perfect pentru persoanele puternice fizic și mental. Nu există remediu mai potrivit decât lemnul provenit de la acest copac falnic – stejarul, pentru a controla gândurile și emoțiile, pentru focusarea asupra obiectivului pe care cel ce stă pe un astfel de scaun și l-a propus la un moment dat.

Ceea ce este foarte interesant la mobilierul din lemn de stejar este că el sporește productivitatea în muncă, concomitent ce curăță și aura persoanei ce folosește scaunul sau masa respectivă.

Masă de stejar am deja. E cel mai tare premiu câștigat la un concurs de blogging! E rotundă, cu un picior și e tare faină! (Zic faină pentru că a fost confecționată într-un atelier din Maramureș!). Merită și ea niște scaune pe măsură, nu-i așa? 

Evident, după ce ajunge în posesia mea (o să-l comand pe net, de la Somproduct.ro), o să am tăria (de caracter?) și o să arunc scaunul bunicii!!! Sper să nu vină noaptea de pe lumea cealaltă și să mă boscorodească pentru că i-am aruncat mobila preferată! (Dar oare chiar era scaunul ei preferat?)

În fine, o să îl scot în fața blocului, să îl ia cine dorește. Nu o să pun toporul pe el (dacă stăteam la curte și mă încălzeam cu lemne, nu garantez că n-aș fi făcut-o!).

E bine că am găsit acum online modelul acesta de scaun, deci o să-l obțin fără vreo bătaie de cap. Va sosi direct acasă.

Cei mai în vârstă, născuți înainte de anul 2000, probabil știți ce tevatură era ca să cumperi mobilă dintr-un magazin de profil! Aveai nevoie de mașină de transport, pe care o găseai personal, după negocieri îndelungate cu aceia ce transportau „la negru” asemenea produse voluminoase pentru mobilat casa.

Noroc că acum internetul e salvarea de care avem nevoie în calitate de cumpărători. Plus că, uite, deși moda zice altceva, poți găsi și scaune și mese din lemn de esențe speciale pe site-urile specializate.

În afară de faptul că nu există mobilă mai durabilă, relativ accesibilă, decât aceea de stejar, categoric, ea arată perfect în orice casă.

Există chiar medici care recomandă pacienților ce suferă de insomnie ca să doarmă în paturi de stejar sau să stea la televizor pe scaune fabricate din acest tip de lemn pentru a se putea odihni din nou.

Am întâlnit și multe persoane care au în casă mobilă de brad. Este ideală pentru calmare, pentru alungarea stresului, sursa a majorității bolilor de care suferă omul în prezent. Chiar ne ajută să gândim mai clar, să luăm decizii mai bune. E bun și bradul, nu zic nu, dar tot nu se compară.

Până și mirosul de stejar poate reduce tensiunea arterială, lucru pe care bunicii noștri îl știau, pentru că nu degeaba erau ei atât de grijulii cu mobila lor din lemn. Oare bunica de-aia croșeta așezată frecvent pe el? Pentru că avea probleme cu inima?

Mai ales noi, bucureștenii, care nu trăim în nord-vestul României, pe plaiurile dacilor liberi, noi, aceia care nu locuim în case de lemn ecologice, avem oportunitatea de a ne reconecta cu natura pornind de la piese de mobilier mici.

Dacă mobilarea întregii locuințe cu piese solide, masive, nu vă este permisă de bugetul familiei, ce-ar fi dacă ați începe și voi chiar acum, în ciuda oricărui curent post-modernist, cu achiziționarea fie doar și a unui singur scaun din lemn de stejar cu un design ce vă atrage? Va fi începutul unei colecții de mobilier de calitate.

O sa observați cum energia camerei unde îl veți pune (living, bucătărie, dormitor) se transformă, deși nu ați apelat la cine știe ce remedii Feng Shui, împrumutate fără discernământ tocmai de pe îndepărtatele tărâmuri asiatice…

O să vă simțiți mai bine, garantat!

Dar înainte e bine ca să intrați pe YouTube și vedeți filmulețele acelea unde suntem învățați cum să scăpăm de lucrurile vechi, nefolositoare, care emit atâtea vibrații negative.

Nu amestecați energiile, pentru că mai rău vă faceți.

Perioada curățeniei de primăvară, tradițională la noi, la români, înainte de Paști, e momentul oportun de a scoate vechiturile din casă.

Apoi alegeți să vă schimbați scaunele. Încet-încet o să prindeți gustul și o să mai comandați și alte piese de mobilier de calitate. Iar casele voastre vor începe tot mai mult să se transforme în unele primitoare, să devină cu adevărat ACASĂ.

013-e977b0654c5946debfcd45487e7bd600

 

 

O cutie portbagaj și un suport auto biciclete de calitate, cele mai bune accesorii de luat în vacanță


Vacanța de Paști 2019 deja se întrezărește în zare, iar sublima noastră familie, compusă din patru membri de seamă, dacă îl punem la socoteală și pe Zâmbărici, năstrușnicul nostru cățel, începe încetișor ca să se pregătească de plecarea spre o nouă aventură prin România mai puțin cunoscută de turiști.

Anul acesta este unul foarte special, pentru că Ștefi va participa la prima lui competiție de ciclism serioasă, până acum mulțumindu-se doar cu întreceri pentru copii ocazionale, de weekend, desfășurate prin diverse zone ale Bucureștiului.

visând la Turul Franței

micii campioni cicliști (foto arhiva personală)

I-a plăcut mult anul trecut de copiii ce au participat la cursa desfășurată în jurul Deltei Văcărești. Așa de tare, încât a decis că asta vrea să facă și el în următorii ani. Ciclism… Mie, în schimb, mi se pare înfricoșător și să mă uit la Turul Franței uneori. Mai ales când sunt etape montane și sportivii aceia profesioniști se strecoară la limită printre mașinile tehnice ale echipelor ce cară pe suporturi biciclete de rezervă. Ca să nu mai vorbesc de motocicletele acelea, pe care stau cocoțați în poziții de echilibru extrem de precar, cameramani de-a dreptul nebuni, ce sfidează inconștienți pericolul mortal la care se expun uneori.

Trasee precum Alpe d’Huez, Mont Ventoux, Col du Tourmalet sau Col de la Madeleine te înspăimântă și când le privești la televizor, darămite să le mai  și parcurgi tu însuți pe două sau chiar pe patru roți!

Plus că, atunci când spui ciclism de performanță, automat te gândești la substanțe interzise, nu-i așa?

„Noroc” că românii nu prea sunt selectați în marile competiții internaționale de profil, deci nu prea sunt riscuri ca Ștefi să ajungă vreodată (drept ciclist profesionist) prin Pirinei sau prin Alpii Francezi și nici să ruleze falnic pe două roți pe Champs-Elysees, asta dacă va mai rămâne vreo piatră pe bulevard nescoasă de Vestele Galbene, evident, până crește el mare și campion!

Cei familiarizați cu Turul Franței știți de porțiunile de pavate…. Probabil că deja la Paris au apărut anul acesta zone de „gropate” (ce, doar noi să avem gropi pe drumuri?), deci, ca să mă refer la prezent, în 2019 nu prea văd ca marea competiție ciclistă a Europei să mai se finalizeze în „orașul luminilor”. Părerea mea! La câți bani sunt băgați în sărbătoarea asta sportivă a bătrânului continent de către sponsori, organizatorii nu vor risca un fiasco al Turului Franței, deși etapa ultimă din 28 iulie s-a stabilit încă din anul trecut ca să se desfășoare pe traseul Rambouillet – Paris Champs-Elysees!

Dar cine să știe ce va fi peste 10 – 15 ani?

Oricum, ideea e că noi, acum, în anul de grație 2019, adică eu și mica mea familie veselă, am decis ca să plecăm de Paști la munte, așa, mai spre sud-vestul țării… Zonă extraordinară dacă o cunoști, cu multe energii benefice, perfecte pentru reîncărcarea bateriilor.

Va trebui să mergem cu mașina personală de această dată, nu ca în alți ani când preferam trenul și apoi să luăm vreun microbuz local. E prima vacanță când merge cu noi și Zâmbărici, domnul cățel. Dar și bicicleta de antrenament a lui Ștefi!

O să fie o vacanță un pic prelungită, nu doar un weekend, de aceea, fiind vorba de o săptămână la munte, ne-am gândit să nu ne mai complicăm aiurea cu rezervările la pensiuni sau hoteluri (e dificil când ai cu tine un cățel și o bicicletă!), ci să campăm mai degrabă undeva în natură. Vremea pare prielnică, deci o conectare cu Mama Pământ nu poate să ne fie decât benefică tuturor.

Doar că va trebui să cărăm cu noi și cortul (noroc că e încăpător!) și toate accesoriile pe care le mai presupune o asemenea vacanță de primăvară în mijlocul naturii (măsuță, șezlonguri, veselă etc.). Nu sunt puține. Ca să nu mai spun că unele dintre ele sunt destul de impozante ca mărime.

Cum nu vreau să mai pățim ca în urmă cu vreo cinci ani, când pe bancheta din spate era full de bagaje, de parcă eram niște târgoveți care merg la piață încărcați cu varză. O să ne luăm o cutie portbagaj pentru plafon încăpătoare și ergonomică. Dar neapărat una de la un brand cunoscut!

Nu ca acum un an, când Vlad s-a gândit că, dacă tot urmează ca să mergem cu Ștefi de 1 Mai la mare, ar fi bine ca să testăm un soi de cutie de pus bagajele din material textil pe care i-a dăruit-o vărul Săndel. Ideea în sine părea ok: eu am comparat-o cu o husă din aceea în care pui așternuturile de iarnă în timpul verii și apoi o depozitezi în șifonier vreme de multe luni de zile. Plus că, știți cum se zice: „Calul de dar (cutia portbagaj, fie și second hand în cazul nostru) nu se caută la dinți (adică la calitate)!” Am zis atunci bogdaproste și asta a fost!

Deci am studiat noi minunea și, la prima vedere, părea în regulă: se puteau pune în ea hainele de schimb ale lui Ștefi, ba chiar și unele dintre hainele noastre mai groase, direct, fără a mai fi așezate în valize (oricum nu aveam decât două acasă!), fermoarul se închidea la prima studiere corespunzător, ba chiar și ancorarea părea sigură.

Și am pornit noi voioși la drum. În special eu tresăltam de fericire că am putut lua cam tot ce am vrut în mica vacanță la mare, fără a mai primi reproșuri că m-am decis ca să plimb tot conținutul șifonierului cu noi, pe litoralul Mării Negre.

Uite însă că nu a trecut mult și, pe drum (din fericire nici nu ajunsesem pe autostradă!), la un moment dat am observat că zboară haine pe lângă mașină. Evident, erau hainele noastre care ieșiseră din sclavie și încercau sentimentul libertății totale! Șoc și groază! Se desfăcuse cutia portbagaj burdușită până la refuz. Motivul? Sistemul de închidere ce avea o defecțiune ascunsă! Bine că n-am provocat vreun accident partenerilor la trafic sau chiar nouă!

A fost o vacanță de 1 Mai până la urmă frumoasă, dar modul cum a început călătoria s-a dovedit a fi unul de-a dreptul dezastruos.

Așa că de-acum ne-am învățat bine lecția și vom comanda online, de la o firmă serioasă, atât un suport bicicletă auto pe cârlig, precum și o cutie portbagaj încăpătoare cu fixare pe plafonul mașinii. De calitate superioară.

De ce nu o cutie portbagaj îngustă și un suport pentru bicicletă care să poată fi așezate ambele pe plafonul autovehiculului?

Știu, ar fi putut ca să încapă și cursiera lui Ștefi lejer așa! Doar că mi-am dat seama că nu-mi ajunge spațiul! Vreau un al doilea portbagaj generos, nu un spațiu strâmt, pentru înghesuit cu mare chin acolo doar niște schiuri iarna și un cort vara, eventual niște undițe! Nu facem nicio mare economie de spațiu așa!

c2

Din acest motiv am zis că vom alege cu foarte mare atenție cutia portbagaj, după pățania pe care am avut-o. Și așa va fi!

Prietenii pasionați de ciclism, care fac ture montane frecvent, ne-au sfătuit ca să alegem o variantă de suport transport biciclete pe cârlig de remorcare, așa că după multe ore de cugetare în familie, am decis ca să mergem pe varianta asta, nu către un accesoriu de pus pe plafonul mașinii. Așa împăcăm și capra și varza. Adică pe mine (care vreau să iau multe, multe, multe lucruri în vacanță) și pe Ștefi (care vrea să aibă bicicleta cu el)! 

Am găsit la AutoGedal.ro suporturi biciclete cu prindere pe cârligul de autogedal-300x300remorcare și alegerea unuia dintre ele ni s-a părut cea mai bună soluție cost/calitate/eficiență. Prin simpla rabatare, ele permit accesul la portbagaj, iar în cazul depozitării se pot plia rapid.

Noi am ales un suport pentru 3 biciclete cu prindere pe cârligul de remorcare, rabatabil și pliabil. Are sistem anti-furt pentru suport și biciclete. În plus, e prevăzut cu semnale luminoase și suport pentru numărul de înmatriculare, fiind omologat RAR și EU.

Deocamdată, în excursia asta, o să luăm doar bicicleta de antrenament a lui Ștefi, de probă, să vedem cum se descurcă suportul pe cârlig în trafic. Dar eu zic că nu vor fi probleme.

Bine ancorată astfel, bicicleta o să fie bine protejată de accidente, mai ales că, achiziționând un suport de firmă, o să stăm liniștiți. Materialele din care este confecționat accesoriul auto ales sunt de cea mai bună calitate, nu o să se îndoaie sau să se rupă la un drum așa de provocator precum este acela la care vom porni noi peste câteva săptămâni.

Revenind la ce mă doare pe mine (nu râdeți!), cutia portbagaj cu prindere pe bare transversale ideală, accesoriu indispensabil pentru călătoria noastră de Paști, ea va fi fabricată din plastic dur – ABS, dacă e posibil cu dublă deschidere și cu închidere automată, pentru o manevrare mai ușoară. Plus că modelul ales este omologat, ca să nu avem surprize neplăcute la drum.

Știu, unii vor spune că tot mai bună e o cutie portbagaj textilă, mai ales dacă e produsă de un brand renumit, dar eu m-am lecuit definitiv! Prefer să văd stoluri de grauri, vrăbiuțe, chiar și de ciori, nu cârduri de haine însuflețite ce se cred păsări, oricât ar fi ele de viu colorate și parfumate cu balsam scump de rufe!

Sunt de acord că având un astfel de accesoriu exterior auto textil, mașinuța noastră, pe numele ei de alint Miftode, ar arăta cool, exact ca un drumeț pe patru roți cu un rucsac în spinare (am vrut să zic broască țestoasă, însă cred că nu i-ar plăcea!), dar mai bine să arate ca un cărăuș care poartă o cutie portbagaj ermetic închisă din plastic (am văzut unele extrem de aspectuoase pe net, la autogedal.ro!). Pentru liniștea mea sufletească e mai sigur așa.

O pățanie de genul ăsta, ce are ca vedete un stol de haine zburătoare și o cutie portbagaj primită moca, se acceptă prima oară și stârnește hazul cunoscuților, dar deja a doua oară denotă că nu ne-am învățat lecția din îndărătnicie ori, mai grav, din prostie crasă.

Obligatoriu vom să alegem un model de cutie portbagaj compatibil cu marca mașinii. Noroc că producătorii dau dimensiunile exacte la fiecare produs din această categorie de accesorii auto. Nu uitați nici voi de acest mic detaliu esențial, deși uneori puteți fi orbiți de cum arată produsul în cauză. Verificați lungimea, lățimea și înălțimea cutiei de depozitare bagaje pe plafonul mașinii. Este importantă capacitatea (măsurată în litri, ca la rucsacuri!), nu zic nu, dar dimensiunile chiar contează la aceste cutii pentru instalat pe autovehiculele personale! 

Și pentru că e vorba de accesorii, să vă amintesc și vouă: prietenii ne-au sfătuit ca în momentul în care ancorăm bicicleta lui Ștefi pe suport să luăm de pe vehiculul pe două roți orice ar putea să fie pierdut pe drum (chiar și acele mici componente ale bicicletei ce s-ar putea desface ușor).

După ce febra pregătirilor va trece, deși au și ele farmecul lor, va fi grozav.

Sunt convinsă că ne vom descurca de minune cu achizițiile online de la AutoGedal.ro și vom avea cea mai grozavă vacanță de Paști în primăvara asta. Ne vom bucura de munte, Ștefi se va antrena cu spor supravegheat de Vlad, iar eu mă voi zbengui prin iarbă cu Zâmbărici cât va fi ziua de lungă, pentru că deja i-am pus în bagajul personal canin atât felurile de mâncare preferate, dar și o groază de jucării. Și un cățel are drept la un rucsac personal, nu-i așa? Nu doar oamenii și o mașină fercheșă pe nume Miftode. După cum vedeți, eu fac ce fac și tot la cutia portbagaj mă gândesc: păi dacă tot va fi loc, nu văd de ce să nu ocupăm tot spațiul liber!!! Universului nu-i plac spațiile goale. N-am dreptate?!?

 

Ce înseamnă liber-profesionist în viziunea unei tinere angajate la bancă


Azi am mers la bancă pentru ca să mă interesez care este procedura de eliberare a unui call-3613071_960_720.pngnou card bancar, dat fiind că al meu expiră peste două săptămâni.

Mare greșeală, o să ziceți, din moment ce aveam internetul la dispoziție. Așa e, dar pentru că tot îmi era Banca Transilvania în drum am zis că ar fi mai bine să intru și să întreb direct de la sursă.

De mulți ani e banca mea favorită, deci mă așteptam ca să fiu mulțumită de modul cum se va purta cu mine persoana de la ghișeu. Dar, eroare fatală!

Mă gândisem că din moment ce oamenii își plătesc ratele la bancomat (nu am și nu am avut și nici nu o să am vreodată rate la nimic), înseamnă că funcționarele de la ghișeu pur și simplu au suficient timp pentru rarii clienți ce doresc niște informații simple așa, „face to face”, nu în format text care să fie citite de pe net.

Primul șoc a fost că am găsit o coadă de vreo 10 persoane înăuntru. Nu e nimic, mi-am zis ]n sinea mea, sunt patru ghișee, deci în zece minute deja aflu toată procedura de eliberare a unui nou card bancar.

Uite că nu a fost deloc așa…

Mai întâi m-a șocat tinerețea a trei dintre angajatele de la ghișee. 22 – 23 de ani maxim. Nu că asta ar fi fost un lucru rău! Doamne ferește! Dar nu pricep cum acele reprezentante din „generația Millennials“ nu aveau minime abilități de utilizare a pc-urilor din dotare. Sau poate se pricepeau doar la smartphone-uri și navigat pe Facebook și Instagram…

Fiecare persoană stătea minim 10 – 15 minute la ghișeu, asta dacă nu avea ghinion, precum un cuplu tânăr care a stat mai mult de jumătate de oră…

M-am ambiționat să rămân, deși am pierdut așa mai mult de o oră din viață, iar sorții au decis ca să ajung la una dintre acele tinerele care buchiseau la tastele calculatorului, nu la veterană.

Am observat că avea în față un tabel cu diverse tipuri posibile de solicitări ale clienților și pașii de executat la calculator în fiecare caz în parte. Ok, e de înțeles, poate așa va învăța, deși, acel tabel ar fi trebuit să fie știut ca tabla înmulțirii înainte de a fi angajată, nu făcând practică cu clienții ce fierbeau de atâta așteptare (când am plecat coada se întindea cam până la ușa de intrare). Zic și eu, nu dau cu parul!

Deci trecem peste asta. Probabil a fost penurie de angajați, au emigrat toți lucrătorii bancari cu vechime ori s-au angajat la stat, de au apelat la soluții de genul ăsta.

Trecem peste asta, zic, dar nu și peste dialogul halucinant ce a urmat.

  • Trebuia să așteptați mesaj pe telefon și după aceea să veniți după noul card.

  • Aaaa… Deci nu mai trebuie predat anterior….

-Așteptați mesajul acasă.

  • Mulțumesc frumos. Dar dacă tot am venit aici, aș dori să îmi actualizez și datele, dacă tot am stat o oră la coadă.

  • Cartea de identitate…

  • Poftiți!

(Câteva zeci de secunde e liniște până domnișoara reușește corect să scrie noua adresă și numărul de telefon).

  • Ocupația? Bugetară? (ton condescendent)

  • Nu, liber-profesionist, zic eu pe zâmbind.

Fața i s-a schimonosit instant, iar grimasa ce i se citea pe chip m-a nedumerit.

  • Adică fără ocupație, fără venituri, mi-a șuierat în silă, cu o voce acră, uitându-se chiorâș la mine.

  • Asta este în viziunea dvs. un liber-profesionist? întreb eu veselă.

  • Păi chiar asta e, a mormăit cu dezgust duduița de la ghișeu.

  • PFA sună mai bine?

  • PFA, ce-i asta?

  • Persoană fizică autorizată, zic eu păstrându-mi zâmbetul (și cumpătul)…

  • Autorizată să facă ce? Ce scriu eu aici?

  • Păi scrieți „cabinet de consultanță juridică”, e ok așa?… Vedeți că aveți și un cod în sensul ăsta…

S-a uitat strâmb la mine și, fără tragere de inimă, a completat cum i-am zis (cu dificultate, alegând literele de pe tastatură cu degetele dotate cu unghii false mult prea lungi ). Fără a fi convinsă absolut deloc că, din moment ce nu fac parte din rândul bugetarilor, nici nu lucrez la vreo bancă (nici măcar la ghișeu cu publicul, ca ea!), aș putea să fac parte din altă categorie decât aceea a acelora ce taie frunză la câini.

Sincer, nici măcar asta nu m-a deranjat prea tare: faptul că nu știe ce e un liber-profesionist (oare ce ar fi zis, dacă spuneam că sunt… freelancer???), pentru că, din moment ce faci Finanțe-Bănci la cine știe ce facultate de doi bani particulară, nu poți să ai pretenții de niciun fel de la asemenea gen de absolvenți. Unui om care atâta poate, nu ai cum să îi ceri să aibă măcar un nivel minimal de cultură generală, că de profesionalism nu va putea să fie vorba în niciun caz. Absolut niciodată.

Ceea ce m-a șocat cu adevărat a fost TONUL. Dacă i-aș fi spus că lucrez la Stat, s-ar fi uitat la mine toată numai zâmbet, ar fi fost un monument de amabilitate, indiferent de cât de împiedicată ar fi fost în utilizarea pc-ului din dotare. Doar așa pornise conversația. Cum și-a dat seama că nu e așa, atitudinea față de mine a fost una radical schimbată.

Este pentru a treia oară când zic săptămâna asta în sinea mea: „Doamne, ce vremuri am ajuns să trăim! Oamenii ca ăștia chiar au drept de vot!”

Trist, dar adevărat…

Notă:

Liber- profesionistul este o persoană care exercită o profesiune liberă (o ocupație intelectuală, exercitată de o persoană pe cont propriu care face parte, în mod obligatoriu, dintr-un ordin profesional). Se pot regăsi aici: medicii, avocații, arhitecții, artiștii, consultanții sau micii meseriași, dar și cei ce activează în IT. Lista domeniilor rămâne deschisă.

Casa de comenzi Vindem-ieftin.ro, o idee sclipitoare de afaceri!


La ce va gândiți când auziți de un site de vânzări ce se numește Casa de Comenzi Vindem-ieftin.ro? Probabil că la diverse produse de uz casnic mici sau la piese vestimentare, de provenință incertă, cel mai adesea la fake-uri.

Uite că eu am descoperit că există o firmă cu această denumire care comercializează online materiale pentru structură și fundație, acoperișuri și izolații, tâmplărie PVC, amenajări interioare, instalații electrice, termice și sanitare, termoizolații, tencuieli decorative și amenajări exterioare. Mărfurile vândute online nu sunt deloc unele de proastă calitate, nici măcar nu sunt de mici dimensiuni, deoarece, sub umbrela conceptului de „smart and friendly” se ascunde oportunitatea de a-ți putea achiziționa, după cum am observat, printr-un simplu click, absolut toate materialele de construcție necesare pentru ridicarea unei case de vis.

La fel ca și mine, probabil ca și voi vă doriți ca la pensie să vă retrageți din Bucureștiul ăsta poluat și aglomerat și să vă petreceți ultima parte a vieții undeva într-o oază de liniște, într-o locuință frumoasă, cu o gradină specială, încărcată de flori superbe, înmiresmate, unde păsărele cântă, albinele zumzăie, iar fluturi zboară nebunatici.

Dar până să vorbim de frumusețe și pace o să avem de-a face cu un șantier de construcții. Adică praf, zgomot, stres psihic pentru viitorul proprietar/ă de casă. De cheltuieli nici nu mai vorbesc!

Eu visez de când eram școlăriță ca la pensie să mă retrag într-o căsuță precum era aceea pe lângă care trecem eu în drumul meu către Școala Generală nr.177 „Nicolae Grigorescu” din Dămăroaia.

Pe vremea aceea, cartierul era unul liniștit, cu niște case bătrânești, dar luminoase, cu mușcate la ferești, liliac și lămâiță în curți. Nu existau vile sau chiar blocuri hidoase cum se întâmplă acum pe acolo.

Printre aceste locuințe drăguțe exista și o casă ce mie mi se părea ruptă din basme. Arăta precum o căsuță de pitici. Locuia acolo o pereche de bătrânei drăguți cu un pechinez nostim care venea mereu în întâmpinarea mea dând voios din codița cafenie.

De atunci mi-am zis că așa o casă o să vreau să am și eu când voi fi mare.

Din nefericire, deocamdată am ajuns ca să stau la bloc, dar visul de demult a rămas viu.

De curând, chiar am căutat căsuța aceea minunată pe Google Maps și, am văzut cu multă amărăciune că în locul ei se ridică acum o vilă chiciosă. Era chiar o poză pe net cu proprietarul actual, spălându-și mașina de fițe îmbrăcat cu niște pantaloni de trening și cu un maieu care nu reușea ca să îi acopere burdihanul de parvenit.

M-am întristat, gândindu-mă că, după moartea bătrâneilor acelora, rudele moștenitoare s-au grăbit ca să vândă proprietatea. Îi înțeleg, era perioada de boom imobiliar, când terenurile din zona Dămăroaia – Bucureștii-Noi ajunseseră la cote astronomice. Poate că dacă aș fi știut când s-a pus anunțul de vânzare, dacă aș fi avut bani și casa s-ar fi putut teleporta în altă parte, aș fi achiziționat-o. Nu există casă premium mai grozavă decât cea de care v-am povestit! Dar nu poziționată în cartierul care astăzi, din punctul meu de vedere, care m-am născut acolo, e horror!

Acum, a rămas acea locuință de poveste doar în mintea mea și, până la urmă, o să am una asemănătoare. Asta în mod sigur. Doar mi-am dorit-o o viață întreagă!

Nu mai aștept pensia, deoarece, se pare, generația noastră va fi beneficiara acestui statut la o vârstă mult prea înaintată. Mă mir că guvernanții noștri în înalta lor înțelepciune nu au decis deja că te poți pensiona doar la 80 – 81 de ani, adică la vârsta la care, spun statisticile, un român e deja pe picior de plecare în lumea celor drepți.

Așa că o să îmi iau inima în dinți și o să acționez în sensul de a-mi ridica acea căsuță chiar în perioada ce urmează. Cu orice sacrificiu!

Sincer, aș vrea să fie amplasată undeva pe meleaguri transilvane, prin județul Albă, mai exact. Simt o conexiune deosebită cu acele locuri. Iar de lucrat, ca să fim corecți, se poate lucra acum și de acasă dacă ai o conexiune bună la internet, nu trebuie să locuiești într-un mare oraș, nu-i așa?

Cum vreau să arate căsuța mea de vis?

Cu patru camere la parter și o mansardă unde să fie atelierul meu de pictură. Plus o bucătărie spațioasă cu un cuptor de piatră și o verandă încărcată cu flori.

Curtea vreau să fie plină de flori, pomi fructiferi, o boltă de viță de vie și un chioșc de vară unde să stau la povești cu familia și prietenii până noaptea târziu.

Nu e mare lucru, comparativ cu vilele gen palat care se construiesc azi, dar bugetul meu actual este unul limitat, de aceea va trebui ca să îl drămuiesc foarte bine.

Cumpărarea terenului, proiectul realizat de un arhitect talentat la indicațiile mele generale (noroc că am un amic în domeniu!), obținerea de autorizații, o să fie destul de costisitoare.

Materialele de construcție am ajuns la concluzia că e mai bine ca să le iei din prima pe toate, pentru ca să nu dai din colț în colț, după ce se deschide șantierul, că nu ai tablă fălțuită Bilka, tencuiala decorativa Top Dry Weber sau uși interior Porta Doors.

Plus că este și mult mai ieftin așa. Asta nu înseamnă nicidecum că voi face rabat la calitate! Exclus! Voi comanda materiale de construcție premium, deoarece în acest fel voi fi sigură că acea căsuță de vis va fi una cu o structură rezistentă, dar și cu finisaje de înalt nivel.

De la fundație la acoperiș, totul trebuie să fie de prima mână!

Nu văd de ce aș comanda materialele necesare pentru construirea casei din depozite sau magazinele specializate, când e mult mai sigur și mai comod ca să apelez la Casa de Comenzi Vindem-ieftin.ro! Este bine că se pot livra comenzi oriunde în țară. Și chiar au de toate: țiglă metalică, sisteme pluviale, pardoseli, pavaje, tapet, panouri solare pentru casă, var interior.

În calitate de clientă voi putea avea avantajul că voi găsi tot ceea ce le trebuie constructorilor pentru ridicarea căsuței mele. Și încă la un preț foarte convenabil, deși materialele respective sunt de calitate superioară.

Am citit pe internet că ei comercializează mărfuri de la mari producători renumiți, precum ar fi: Weber, Fereastra ADF, Viking, Bilka, Blachotrapez, Isover, Ceresit, Rigips, Semmelrock, Sendone, Egger, Fakro.

M-am interesat și de ce își permit ca să vândă mai ieftin decât competitorii lor din domeniu și până la urmă am aflat secretul: după ce se face comanda, materialele de construcții sunt livrate direct de la firmele producătoare, eliminându-se o etapă importantă: aceea a staționării mărfurilor respective în spațiile de depozitare ale firmei vânzătoare.

Putem privi Casa de Comenzi Vindem-ieftin.ro drept un broker care facilitează relația producător de materiale de construcție – cumpărător. Așa că se elimină intermediarii și toate costurile pe care le implică. Singurul depozit al firmei Vindem-ieftin.ro este unul imaterial, online. Știți voi, ca la monedele virtuale. Doar că aici clienții se vor bucura de mărfurile comandate în format fizic rapid, așa încât constructorii să aibă tot ce le trebuie, chiar la momentul când le trebuie!

Din acest motiv e și rentabil ca după ce avem lista cu necesarul de materiale să facem comanda dintr-o dată, nu pe etape, pentru ca să nu existe timpi morți pe șantier.

Din 2014, de când această firmă s-a lansat pe piața românească de profil, datorită ideii originale pe care a avut-o și-a câștigat mulți clienți.

Poate unii vor spune că mărfurile respective nu sunt atât de premium pe cât și-ar dori (a se citi: sunt prea ieftine pentru fițele pe care le am eu în cap!), dar premium pentru mine înseamnă niște materiale de construcție de cea mai bună calitate, cu o mare rezistență în și care să permită viitoarei mele căsuțe să reziste multă vreme, chiar și după ce eu nu voi mai fi.

Evident, pe parcursul timpului, casa va mai suferi modernizări, dar structura, osatura construcției, trebuie să fie fără fisură. Nu vreau ca primul cutremur de 7 grade sau vreo inundației să îmi pună viitoarea locuință la pământ ca și când ar fi realizată din placaj pentru traforaj.

Așadar, în curând, voi fi fericita posesoare a căsuței mele de vis! Casa de Comenzi Vindem-ieftin.ro o să mă ajute negreșit în acest sens!

Dodo, dă-ne nouă astăzi, rapid, pizza pentru orice eveniment!


Mare om a fost acela care a inventat pizza rotundă, mă gândeam în timp ce dădeam comanda pe site-ul celor de la Dodo pizza favorită. Așa cum nu ne putem imagina lumea fără roată, tot așa o petrecere informală nu mai e petrecere fără niște pizza aburindă livrată la timp! Nu ar avea pentru gazdă niciun haz ca să stea și să bucătărească din greu preparând aluatul, plus că fără un cuptor potrivit, oricum nu va fi la fel de gustoasă precum cea adusă de curier.

Am descoperit de ceva vreme acest brand, Dodo Pizza, care, surpriză, se referea inițial la o firmă de IT. Uite că există una care face și pizza! Reală, nu virtuală! Păi dacă nu în fața calculatorului poți savura mai bine una, când să o faci?

Acum nu mai există singurătate. Dacă ai o conexiune la internet nu mai ești singur. Să zicem că e ziua ta, dar uite că nu ai niciun prieten prin preajmă în mod fizic, nici rude, iar de lucrat, fiind freelancer, lucrezi acasă. Ce te faci? Sper că nu apuci să îți plângi de milă și să îți spui cu glas abia șoptit: „La mulți ani, mie!” (Știu eu pe cineva care așa făcea până de curând!)

Mai bine dai sfoară-n țară, adică pe Facebook și pe alte rețele sociale și îți organizezi o petrecere virtuală de aniversare. Comanda pizza de la Dodo, dacă locuiești în București sau Brașov, ajunge cu sistemul de livrare pizza în maxim 45 de minute și poți ca să dai iute start petrecerii. Ai de unde alege pizza potrivită pentru tine, îți garantez! Plus că, dacă ai noroc și traficul e așa de aglomerat că nu primești deliciul culinar în maxim trei sferturi de oră, te-ai scos! Primești și un bonus constând într-o pizza gratuită pentru că ai fost răbdător…

Categoric, pizza e una dintre cele mai tari invenții gastronomice de pe planetă!

Plus că putem compara liniștiți pizza cu zodiacul! Ce, ați văzut până acum o hartă astrologică pătrată? Evident că nu! Iar faptul că acum, din pricina pofticioșilor, se taie de regulă în șase sau opt porții, nu contează… Puteți cere telefonic să fie împărțită înainte de ambalare în 12 părți egale și gata, puteți avea… o pizza astrologică!!!

Și așa am ajuns la numărul ezoteric 12… 12 ore pe ceas, 12 zodii și, de ce nu, 12 apostoli. Ce, ei nu mâncau? Ia gândiți-vă la Cina cea de Taină? Oare dacă întâlnirea secretă se petrecea în zilele noastre ce feluri de pizza ar fi comandat fiecare apostol?

Blasfemie? Degeaba vor țipa unii ca din gură de șarpe că nu avem voie să imaginăm asemenea lucruri, eu nu văd de ce nu am face-o. Doar apostolii erau oameni și ei. Acum, în varianta nouă se numesc… evangheliști tehnologici!

De curând am fost la petrecerea de nuntă a unor prieteni corporatiști unde, în loc de sărmăluțele tradiționale, pe masă chelnerii au pus la loc de cinste platouri mari cu sortimente diverse de pizza. Și nu s-a supărat nimeni. Ba din contră, aș putea spune…

Bine, țața Florica sosită din Brezoaiele a șoptit ea verișoarei miresei că „s-a stricat de tot tineretul ăsta“, dar cine să stea să o mai asculte în condițiile în care atmosfera s-a detensionat brusc, mai ales că mesenii s-au prins rapid că pizza merge de minune și cu vin, nu doar cu sucul carbogazos binecunoscut…

Mi-a plăcut mult că prietenii mei, fani declarați ai acestui tip de mâncare pentru petreceri amicale, s-au îngrijit ca fiecare să poată să își aleagă pizza dorită: vegetariană sau pentru carnivori, cu ciuperci, roșii, salam, brânzeturi diverse, cașcaval, măsline, șuncă fină, cârnăciori picanți, spanac și condimente de toate felurile…

Ba mai mult decât atât, mirele și mireasa, petrecăreți cu vechime prin Centrul Vechi, s-au îngrijit ca să existe un loc unde cei greu de mulțumiți își pot pune pe blatul de pizza aburind ce garnituri vor. Și, trebuie să recunosc, a fost mare îngrămădeală în colțul acela, toți vrând să se distreze făcându-și cea mai supercalifragilistică pizza din câte s-a văzut pe fața pământului. Cum unii luaseră și ceva pahare cu vin la bord, evident că au inventat combinații de topping-uri culinare ce i-ar face invidioși oricând pe jurații de la „Chefi la cuțite”.

Se pare că începe să devină o modă printre tineri ca să petreacă așa cum simt ei mai bine, liberi, neconstrânși de conveniențe prostești, indiferent că e vorba de o aniversare, un botez sau chiar o nuntă.

Sinceră să fiu, nu m-ar mira ca să fie prezentă curând pizza chiar și la parastase, alături de colivă (care tot rotundă e!)… Că de petreceri de divorț la pizzerie am auzit frecvent. Nu de alta, dar e în ton cu separarea: o felie tu, o felie eu, chiar și câte o felie pentru viitorii parteneri, că doar proaspeții oameni liberi nu se vor călugări după ce au semnat actele la notar!

Chiar și după aceea, unde se pot duce părinții care au program de vizitare cu prichindeii, dacă nu la o pizza? Asta dacă nu au custodie comună și atunci îi pot lua mult mai des, mai ales când au mai descoperit un fel de pizza foarte gustos!

Dar chiar dacă e grozav să mănânci o pizza în oraș, parcă tot mai bună e dacă o comanzi acasă, recunoașteți? Chiar și dacă ești doar cu iubita sau iubitul, dacă vreți o seară relaxantă, de care să vă amintiți mai apoi cu drag, nu ar trebui să lipsească o comandă la pizzeria favorită. Nu trebuie neapărat o cină romantică pentru fandosiți!

Și uite că, încet-încet, am ajuns de unde am plecat și chiar mai departe: seară pentru îndrăgostiți, petrecerea de nuntă, după ce perechea a mers la biserică, divorț, unde se poate merge în cadrul programului de vizitare cu prichindeii rămași la fostul partener/ă de viață…

Așadar, revin cu întrebarea de la început: ce tip de pizza ar fi comandat Iisus pentru fiecare apostolii lui la Cina cea de Taină? Nu dați cu pietre pentru îndrăzneala mea!

Păi hai să ne gândim logic și să asociem fiecare apostol cu o zodie și apoi cu un tip de pizza de la Dodo pe care un Iisus modern l-ar comanda pentru fiecare dintre oamenii săi la faimoasa întrunire secretă, dacă ea s-ar petrece în București sau în Brașov…

Apropo, știți că Dodo Pizza e un brand prezent în 12 țări? Oare este o întâmplare că m-am gândit la asocierea aceasta?

1. Petru – zodia Berbec

Pentru că istoria îl descrie drept un lider puternic, ca pe unul dintre fondatorii Bisericii Creștine, aprig la mânie, dar corect (dovadă că acum are rol decizional la porțile Raiului pentru sufletele aliniate frumos ce vor să treacă în Lumină), cred că o pizza Chicken Ranch cu șuncă, mozzarella, sos ranch, roșii proaspete, piept de pui și usturoi proaspăt ar fi cea mai nimerită.

2. Simon Zilotul – zodia Taur

Unul din cei mai cunoscuți luptători împotriva asupritorilor romani, poate să fie asemuit cu actualii corporatiști ce fac parte din mișcarea Rezist. Inteligent, combativ, deși îi plăcea să trăiască bine, nu dorea să fie cocoșat de impozite aberante. Deci una sățioasă, cu de toate, dar nu exagerat de scumpă fără motiv, precum este pizza 4 Seasons cu șuncă, modelizarea, oregano, pepperoni salam, sos de roșii, roșii proaspete, danian White și ciuperci i-ar fi probabil pe plac.

3. Iacob – zodia Gemeni

Un apostol ce avea darul oratoriei, un influencer pentru marile mase, probabil că ar fi în zilele noastre suficient de orgolios pentru a nu accepta să mănânce același tip cu majoritatea. O pizza Hawaii cu ananas, șuncă, mozzarella și sos de roșii ar fi mai pe gustul lui, urmând ca mai apoi să îi determine și pe alții să o prefere în locul sortimentelor tradiționale, postând apoi pe Instagram opinia lui, după ce s-a delectat cu ea.

4. Andrei – zodia Rac

Cel mai drag apostol al românilor, un pic mai solitar, preferând oricând să stea cu clanul lui (nu degeaba mai e cunoscut și drept apostolul lupilor!) va ține cont și de preferințele celorlați și va alege un set de pizze speciale Combo Nr. 3 compus din pizza „Pepperoni și ardei”, pizza „Roșii și usturoi”, pizza „Cârnăciori vânătorești”, pizza „Șuncă și roșii”, pizza „Ciuperci și măsline” pe care, eventual, să o poată împărți cu alți meseni, dacă aceștia vor dori acest lucru.

5.Ioan – zodia Leu.

Iată un alt lider al Bisericii, un reprezentant de prim ordin al zodiei, dovadă că dacă vom citi cu atenție scrierile sale vom descoperi că de multe ori texte redactate pe un ton foarte afectat. E cert că nu îi lipsea absolut deloc stima de sine. Sortimentul care i-ar fi plăcut ar fi fost probabil pizza Dodo cu șuncă, mozzarella, pepperoni salam, ardei gras, sos de roșii, roșii proaspete și ciuperci.

6. Filip – zodia Fecioară

Un apostol orientat spre meditație, care despica firul în patru, minuțios până la exasperarea celorlalți, probabil că o pizza Vegetariană cu busuioc, ceapa roșie, măsline rondele, mozzarella, ardei gras, sos de roșii, roșii proaspete, danish white și ciuperci ar fi singura ce l-ar mulțumi (cât de cât!).

7. Bartolomeu – zodia Balanței

Posesor al farmecului dat de un umor fin dar tăios specific nativilor zodiei Cântarului (uită-te la Cristian Tudor Popescu, ca să înțelegi ce zic!), cu multă putere de a însufleți masele, ar merita o pizza Cheeseburger cu sos cașcaval, vită, bacon, ceapă roșie, mozzarella, castraveți murați și roșii proaspete. I-ar plăcea cu siguranță!

8. Toma Necredinciosul – zodia Scorpion

Un personaj mereu suspicios, ar avea nevoie în zilele noastre ca în prealabil să meargă el personal la firma ce livrează pizza la domiciliu, să verifice dacă totul este respectat, așa încât produsul pe care îl va mânca să fie unul care nu îl va îmbolnăvi. Noroc că la Dodo este permis acest lucru! O pizza Tuna cu ton, ceapă roșie, măsline rondele, mozzarella, oregano și sos de roșii s-ar putea să fie alegerea favorită.

9. Iacob al lui Zevedeu – zodia Săgetător

Al treilea pilon de nădejde al Bisericii, alături de Petru și Ioan, un cunoscător al multor lucruri, nu putea să nu fie expert și în gastronomie. Și atunci, pentru că testând înveți, va alege cel mai probabil o pizza, precum Prosciutto & Funghi de la Dodo cu șuncă, mozzarella, sos de roșii si ciuperci, iar dacă o să-i placă, o să o recomande călduros și altora.

10. Matei – zodia Capricorn

Oare ce pizza s-ar potrivi unui colector de impozite (adică unui lucrător la ANAF modern)? Un lucrător la stat are acum venituri mari, nu se mulțumește cu orice. Chiar dacă e gratis, oferită de Iisus, e clar că un Matei modern va dori cel mai scump și mai exclusivist tip. Dar neaoș, românesc. O pizza Dracula cu sos chipotle, mozzarella, pepperoni salam, jalapeno, chorizo salam si sos de roșii s-ar putea să îl satisfacă cât de cât, dacă ar fi un evanghelist actual al finanțelor, voi ce credeți?

11. Iuda Tadeul – zodia Vărsător

Un apostol curios, mereu dispus ca să încerce lucruri noi, dar să aibă și o libertate neîngrădită. O pizza Carnivor cu șunca, mozzarella, pepperoni salam, chorizo salam, sos de roșii si piept de pui o să fie exact ce îi trebuie. Nu de alta, dar veganii 100% îi par foarte plicticoși uneori!

12. Iuda Iscarioteanul – zodia Pești

Cel mai detestat dintre apostoli, din pricina greșelilor făcute. Nici măcar o pizza nu e în stare să aleagă așa cum trebuie, dar un Iuda modern va putea fi adus pe calea cea bună de prieteni, chiar dacă se spune că un om nu se schimbă. Ok, nu se schimbă personalitatea, dar gusturile se mai ajustează, măcar pe ici pe colo. Iar când însuși Iisus e acela ce face comanda (adică plătește el!), parcă lucrurile sunt un pic altfel…

S-ar putea să nu mai aibă nevoie de arginții ăia acum cu mutră de bitcoin. O pizza Double Pepperoni cu mozzarella, pepperoni salam și sos de roșii ar fi varianta ideală în anul de grație 2019.

Ce părere aveți? În definitiv apostolii din vechime erau și ei oameni. Iar evangheliștii tehnologici moderni de unde ar putea ei ca să mănânce o pizza pe gustul lor, dacă nu de la o firmă unde IT-ul e la mare cinste. Știați că în Rusia deja Dodo a livrat cu drona pizza? E și asta o metodă de a evita aglomerația din trafic, nu-i așa?

Asocierile de mai sus le-am făcut pornind de la ideea evangheliștii sunt o specie de specialiști foarte apreciați în zilele noastre. Deci nu vă grăbiți să acuzați! Evanghelistul tehnologic este o persoană specială care nu e focusat pentru ca stoarcă bani de la client, ci îi oferă generos o grămadă de gratuități. Este acel om dintr-o corporație ce face memorabil brandul și se luptă pentru supremație cu adversarii direcți din alte companii similare. Eficiența unui evanghelist se măsoară nu în vânzările efectuate, ci în ceva mult mai subtil: în gradul de utilizare a tehnologiei noi și de procentajul de satisfacție al acelora care o folosesc. Iar pentru asta, o pizza gustoasă livrată la timp nu poate decât să fie o sursă gastronomică de inspirație!