Arhivele lunare: aprilie 2019

O zi de weekend memorabilă începe întotdeauna cu o cafea bună!


– Ura!!! Uite că a venit până la urmă! Păcat doar că nu putem să testăm acum espressorul ăsta fercheș, că nu mai dormim toată noaptea! Dar mâine, la prima oră, cine o să bea cafea super? Noi!!!

Mă uit la Vlad cum țopăie prin bucătărie de bucurie în timp ce ține în brațe cutia cu noul nostru automat de cafea.Și coletul nu e chiar ușor.  Zâmbesc și îl privesc cu duioșie. Clar a dat iar în mintea copiilor! Noroc că mâine e sâmbătă și avem timp ca să aflăm toate secretele funcționării espressorului minune. Bine că am prins reducerea asta la aparate electrocasnice și l-am putut lua aproape la jumătate de preț! Cu restul de bani, poate weekendul viitor mergem la mare. Ce facem weekend încă nu ne-am decis, dar ne vine nouă o inspirație de moment după cafea, nu-mi fac griji din pricina asta.

-Uite ce fain arată pe blatul din bucătărie, nu-i așa? Hai, spune și tu ceva, te rog….

Captură

Are o privire rugătoare, precum un cățeluș care a primit o jucărie nouă, iar acum își roagă stăpânul ca să se joace cu el.

Aprob zâmbitoare că espressorul chiar arată bine în locul unde l-a așezat și apoi îl scot cu forța din încăpere pe Vlad, pentru că dacă ar fi fost după el l-ar fi admirat până după miezul nopții…

…………………………..

„Cât o fi ceasul? Zorii încep să se arate. Ce bine că m-au scos aseară din cutie! Nu mi-ar fi plăcut să mai stau încă o noapte în cutia aia de carton, deși nu pot să zic că nu era comod între bucățile de polistiren. Dar sunt totuși un espressor sensibil, care suferă de claustrofobie! Asta e, n-am ce să fac! Noroc că acum pot să respir în voie pe blatul ăsta frumos! Văd că lângă mine e și un borcan mare cu boabe de cafea premium. Și bio pe deasupra! Abia aștept să le macin și apoi să prepar o cafea clasa întâi, așa cum am fost eu proiectat să o fac. Mi-am repetat în noaptea asta de zeci de ori procesul tehnologic, nici n-am putut să închid un led de nerăbdare. Bine, acum și noii mei stăpâni au contribuit un pic la asta: m-au conectat la priză când m-a adus curierul ieri după-amiază, ca să vadă dacă funcționez. Am clipit vesel ca o instalație de Crăciun! Cafea de-a mea nu au băut, pentru că era prea târziu, dar în dimineața asta au promis că o vor încerca. Nu-mi fac griji! Voi deveni rapid aparatul lor electrocasnic favorit, pentru că o dimineață fără o cafea bună, savurată pe îndelete, în 99% din cazuri e o dimineață ratată.

MagNET-Logo-950x300-CopyȘtiți, când stăteam în depozitul acelui magazin online magNET.ro, mă gândeam că n-o să mă aleagă nimeni pentru că sunt un espressor scump. La figurat e de la sine înțeles că sunt un drăgălaș, dar și la propriu.

De regulă, oamenii preferă mai degrabă să își ia o râșniță electrică și să facă așa cum se pricep cafea la ibric. Espressorul e pentru birou, gândesc ei. Plus că e și foarte scump, mai bombănesc în mintea lor. Nu-i deloc adevărat. Eu și confrații mei, preparatori de cafele la comandă, ne potrivim în orice bucătărie obișnuită, cât de mică ar fi ea, plus că de multe ori magazinele online,  precum e și magNET.ro ne scot la vânzare cu reduceri substanțiale de preț. Ca să fim produse electrocasnice accesibile tuturor.

În ce mă privește, eu tare mă bucur că am ajuns la o familie fără prejudecăți care a avut curaj să facă pasul cel mare și să mă comande. Chiar fără să mă vadă în realitate. Bine, am văzut bucuros (când m-au scos din cutie) și alte aparate Philips prin bucătărie, pe-aici, deci cei doi sunt fani ai brandului.

Se pare că a existat un magnetism puternic între noi chiar de cum m-au zărit în poză pe site-ul magazinului online. Păi nici nu se putea să fie altfel: cei din generația mea avem râșnițe de cafea 100% ceramice care pot măcina cafea pentru minim 20.000 de cești de espresso cu o aromă amețitoare, cu aceeași concentrație întotdeauna, indiferent de boabele puse, datorită tehnologiei Gusto Perfetto.

Chiar sunt un espressor tare isteț: nu am nevoie decât de câteva reglaje de buton și pot să ofer la comandă o cafea de lungimea și concentrația dorită. Ba chiar țin minte setările și pe viitor pot să ofer același tip de espresso.

Stăpânii mei m-au ales și pentru că sunt un espressor ideal pentru cupluri. Am o funcție specială care îmi permite să ofer două cești dintr-o dată. Cafeaua bună se bea în doi, nu unul să aibă o ceașcă aburindă, iar celălalt partener să se uită cu jind la automatul de cafea așteptând să fie gata și cafeluța lui.

Am auzit aseară că le-a plăcut mult de mine. Păi nici nu se putea altfel: sunt zvelt, nu mare cât un dulap. Micuț, drăguț și ergonomic. Plus că am acces frontal la rezervorul de apă și containerul pentru deșeuri.

Le voi oferi stăpânilor mei cafea fierbinte, la temperatura care trebuie, pentru că posed încă o tehnologie de vârf ce se cheamă Thermoblock.

Și nu v-am zis ultimul meu secret: îmi și curăț automat cu apă circuitul de cafea atât la pornire, cât și la oprire, de aceea cafeaua pe care eu o prepar are întotdeauna un gust divin.

Sunt un espressor longeviv, deci pot funcționa optim mulți ani de-acum înainte. Pentru asta chiar pot comunica inteligibil cu stăpânii mei, ca să le spun când am nevoie de o detartrare și cum trebuie ei să procedeze pas cu pas ca să am parte de un tratament de rejuvenare eficient. Bineînțeles, pentru dușurile obișnuite pot să mă desfac ușor, așa încât unitatea de preparare a cafelei să ajungă sub jetul reconfortant de apă de la robinet.

Dar aud pași… Vai, vai, vai! Ce emoții am! Simt că vibrez cu tot cu blatul de bucătărie! Voi prepara cafele pentru prima dată!!!”

…………………………………

Vlad mă trage de mână ca pe o somnambulă, nerăbdător să ajungă mai repede acolo unde am pus noi aseară espressorul… Așa îl trăgeam și eu aseară, dar în sens invers, spre dormitor!

Îl urmez încă adormită pe jumătate, supărată că nu m-a lăsat să dorm mai mult azi, în prima zi de weekend.

  • Hai iubire, hai odată, să-l încercăm mai repede!

E nerăbdător precum un copilaș care a primit de la Moș Crăciun o jucărie nouă.

Eu merg împleticindu-mă pe hol și alunec în final pe un scaun din bucătărie. Încă mai sper că trezirea mea forțată se petrece în vis, că nu e de-adevăratelea. Vreau să dorm!!!

Îmi fac o pernă pe masă din propriile-mi brațe pe care îmi sprijin capul ciufulit. Cu ochii închiși îl aud pe Vlad cum umblă prin încăpere… Dar sunetele sunt îndepărtate… Tare îndepărtate…

Deodată, o aromă puternică îmi gâdilă plăcut nările… A ce miroase așa de bine?… Inspir adânc și, în câteva clipe, efluvii de senzații olfactive extrem de plăcute îmi inundă ființa. Deschid ochii mari…

  • A ce miroase așa bine? întreb eu perfect trează.

Vlad se uită la mine cu un zâmbet larg până la urechi și îmi arată din priviri minunăția de automat de cafea care tocmai toarnă în cești lichidul negru, înviorător.

Ce bine că am găsit automatul ăsta între multele promoții espressoare existente în magazinul online magNet.ro!

Evident că n-aș fi luat decât un automat de făcut cafea espresso Philips, pentru că la noi în casă avem o mulțime de aparate de la acest brand. Cine este vânător de oferte electrocasnice, asemeni nouă, știe că se pot cumpăra obiecte de calitate dacă ești pe fază când sunt perioade de reduceri. Bine, nu de Black Friday, ci mai degrabă în cursul anului.

Iubitul meu aduce cu eleganță cele două cești de cafea aburindă la masa unde stau. Mai inspir încă o dată aroma vitalizantă de cafea și sorb cu grijă o primă înghițitură. O explozie puternică precum un Big-Bang, dar la scară micro, se petrece instant înăuntrul ființei mele! Simt că fiecare celulă mi umple brusc cu energie la maxim.

SM7683_00-E1P-global-001-1024x547

Mă uit la Vlad și îmi dau seama că este și el copleșit, la fel ca și mine, de puterea băuturii energizante.

Zâmbim și ne felicităm încă o dată pentru alegerea făcută.

După ce ne savurăm pe îndelete cafelele, uitându-ne cu drag la noul membru al familiei noastre de aparate electrocasnice din bucătărie, îl denumim pe loc pe domnul espressor automat Philips HD8650/09 (Black) [Seria 2000] … Chef Expresso. La noi toate obiectele au nume, pentru că fiecare în parte ne ajută ca să ne construim o realitate doar a noastră, de poveste. Așa putem ca să trecem lin peste toate provocările pe care le avem de înfruntat în mod cotidian.

Apoi decidem ca să mergem într-un loc deosebit sâmbăta asta, ca să legăm cumva achiziția espressorului de o mică excursie inedită. Eu am ales Palatul Mogoșoaia, unde nu fusesem până atunci. În NLP se numește ancoră ce vom face noi acum.


Am mers cu metroul până la ieșirea din București și apoi pe jos vreo trei kilometri. Doar avem energie de-acum pentru întreaga zi, nu-i așa? A fost minunat, mai ales că am dat peste o muzeografă cum rar mai se găsește în zilele noastre. Dar despre ce am văzut acolo, la muzeu, o să vă povestesc cu altă ocazie. Doar atât vă spun acum: prima dată am fost în fosta bucătărie și sală de mese a Palatului. Oare să fi fost o întâmplare? Eu cred că nu!

 

  • articol scris pentru Spring SuperBlog – proba 13

Sâmbătă ne distrăm în familie cu Qwirkle și Ligretto!


Toată săptămâna m-am pregătit pentru seara asta specială de sâmbătă…

Ce, credeți că e ușor să joci cu un puști de 9 ani două jocuri nou-nouțe? Tocmai i le cumpărasem ca să i le dau cadou de la Iepuraș de Paști. Până la urmă nu m-a răbdat inima și la ghionturile puternice ale propriul meu copil interior i le-am pus în brațe puștiului cu aproape o lună înainte. Norocul lui!

Uite așa am eu de căutat acum iar pe net după după oxygame. Sigur o să aflu alt supercalifragilistic dar pentru a i-l oferi în aprilie, nu-mi fac griji din pricina asta! Am văzut deja un joc de societate care mi-a atras atenția. Se numește „Port Royal” și arată într-un mare fel. Plus că mai are și o extensie: „Port Royal: Doar un contract”. Abia aștept să văd ce reacție o să aibă când le va primi și pe ele! Cred că-și va aduce toți prietenii ca să se joace împreună! Pare un joc perfect pentru băiețași aventurieri, „Port Royal” ăsta!

Acum însă, ne vom juca sâmbătă cu alte două board games: Qwirkle și Ligretto! În familie! Păi nu suntem noi trei cei mai buni prieten de pe întregul Pământ? De fapt din întreaga Cale Lactee, cum mai zice Ștefănel uneori!

Ștefi a tot frunzărit regulamentele celor două jocuri zilele astea, pentru că, obișnuit acum mai mult cu cele online, în afară de scrabble și de șah, nu prea mai se uită deloc la cutiile de puzzle 3D sau la acelea cu piese pentru confecționarea unor machete de nave celebre. Zac acum răspândite prin casă, alături de seturile de cărți de joc și de mașinuțele pe care le colecționa până acum un an.

Mă uit la el admirativ cât se serios citește regulile jocurilor acestora cu nume exotice: Qwirkle și Ligretto. Mă bucur privindu-l, dar și mă îngrijorez nițel.

Mai precis, ieri dimineață am simțit așa, ca un fior pe șira spinării, gândindu-mă la seara de jocuri de societate pe care urma să o petrecem în familie. Indiferent cât de colorate sunt cutiile acestora, s-ar putea să nu fie la fel de simplu de înțeles cam ce urmează să fac în timpul partidelor.

Ar fi culmea să ies pe ultimul loc, iar Ștefi și Vlad, taică-su adică, să schimbe priviri complice, amuzate, pentru că eu nu reușesc deloc să învăț cum se joacă! Toți trei suntem competitivi, de aceea chiar nu vreau să ajung ciuca bătăilor la Qwirkle sau Ligretto și nici abonata de serviciu la pedepse fără număr din partea lor. Pentru că în materie de sancțiuni pentru ultimul clasat niciunul dintre noi nu duce lipsă de imaginație!

Tocmai de aceea am tras la la imprimantă regulamentele celor două jocuri și le-am tocit ca și când urma să dau cel mai greu examen din viața mea.

Mai pe sufletul meu a fost Qwirkle! Știați că a fost premiat în 2011? O fi știut juriul acela de ce o face!

f0feec99092dd576e441a08a214e8402a4180e7a-qwirkle-game-box

Este un joc care seamănă un pic cu scrabble, adică există tot niște piese de joc și un săculeț.

Mai precis 108 piese de joc (trei seturi a câte 36) ce trebuie combinate logic, după anumite reguli bine stabilite de către Susan McKinley Ross, creatoarea jocului.

Dacă vreți, Qwirkle poate să fie comparat cu jocul Mozaic pe care mulți l-am jucat în copilărie, unde puneai piesă lângă piesă colorată ca să formezi aleatoriu sau după o schemă dată un anumit model.

Și aici vei forma un model, doar că nu așa cum vrei tu, nici unul dinainte stabilit, ci în funcție de noroc și de legile jocului de Qwirkle care glăsuiesc cam așa:

– piesele care au desenate pe ele aceeași formă sau aceeași culoare formează un rând;

– o succesiune de două sau mai multe piese formează un rând;

– un rând nu poate să conțină mai mult de 6 piese;

– dacă se formează un rând din piese de aceeași culoare, în mod obligatoriu ele trebuie să fie diferite ca formă;

– dacă se formează un rând din piese de aceeași formă, în mod obligatoriu ele trebuie să fie de culori diferite;

– piesa ce se alătură de altele, după ce a fost scoasă din săculeț, trebuie să fie de aceeași formă sau culoare.

Se pornește cu 6 piese inițiale pe care fiecare jucător și le extrage din săculeț și le pune în poziție verticală în fața lui ca să nu fie văzute de ceilalți jucători. Norocosul care are 3 piese ce corespund regulilor de mai sus cu desene sau de culori identice le așează pe masa de joc. Acolo este mijlocul jocului (ca la scrabble așadar, unde tot din mijloc se începe!).

Dacă norocul a surâs mai multor jucători și au câte 3 piese, regulamentul zică că acela cu mai puțini ani la purtător începe. Avantaj Ștefi!

Apoi, cei ce joacă pun piesele pe rând, în sensul orar al așezării la masă. Nu am înțeles de ce nu invers acelor de ceasornic, dar dacă așa zice la regulament, așa facem!

Apoi lucrurile sunt relativ simple: dacă ai pus una sau mai multe piese pe masă ca să formezi șirurile, îți completezi setul vertical din fața ta luând fără să te uiți din săculeț piesele necesare. Dacă GHINIONIST scrie pe fruntea ta și nu ai etalat nimic, poți să schimbi una până la toate cele 6 piese pe care le ai cu altele din săculeț. Fix ca la scrabble, nu-i așa? Doar că la jocul literelor sunt 7, nu 6 ca aici! Pui piesele pentru înlocuit într-o parte, pe masă, scoți un număr egal cu acestea din săculeț, iar apoi le introduci pe cele de care vrei să scapi.

Pare un joc simplu, dar nu e, pentru că trebuie să fii extrem de atent la vecinătăți: regulile sunt aceleași și pentru șirurile de piese orizontale și verticale. Deci ai nevoie de atenție pentru a așeza corect piesele, dar și pentru a nu omite vreo poziție pe care ai putea-o ocupa înaintea altui jucător.

Interesant este că se pot alcătui forme de ansamblu Qwirkle diferite de fiecare dată la finalul rundei, nicio partidă nu seamănă cu altele. De aceea nici nu există o tablă de joc, pentru că șirurile de 6 piese constituite pot să fie întrerupte de spații libere aflate între ele. E suficient să existe un singur spațiu liber între ele, pentru ca un nou rând să se poată forma în stânga, în dreapta, în sus ori în jos..

Un șir de șase piese se numește Qwirkle și valorează 12 puncte (câte un punct pentru fiecare piesă așezată și încă șase bonus pentru un norocosul ce a terminat de așezat un sextet).

Mai sunt și alte reguli de notare, dar asta o să o facă Vlad, pentru că el e tare la matematică.

Ligretto_003Ligretto va fi al doilea joc al serii, este unul cu 4 seturi de cărți, fiecare conținând 40 de cărți colorate și numerotate. Pentru fiecare participant câte un asemenea set. Este un soi de Solitaire mai elaborat, din ceea ce am văzut, doar că se joacă în mod fizic, nu pe calculator. Regulile sunt cam aceleași ca la cel de pe calculator, iar câștigător e acela care are spirit de observație și viteză de reacție suficient de bune pentru a depune cărțile crescător cărțile în teancuri pe masă, fiind atent și la culorile acestora. Fiecare pune 3 cărți din teanc înainte lui cu fața în sus, iar separat 10 cărți, tot cu fața în sus. Restul se țin în mână și apoi provocarea e să scapi cât mai repede de toate cărțile. Se pune una în centrul mesei și apoi peste ea alta cu un număr mai mic sau mai mare decât ce ai pe masă, obligatoriu de aceeași culoare. De aici începe nebunia.

Lui Ștefi o să-i placă în mod sigur jocul ăsta, iar Vlad o să îi fie cel mai bun partener. Eu însă parcă tot la Qwirkle m-aș opri mai degrabă.

cubul_rubik_002.png

Oricum, dacă nu vor vrea ca să se joace cu mine cât aș dori eu Qwirkle, o să-mi iau frumos cubul Rubik și, în timp ce ei se vor strădui ca niște berbecuți ca să scape fiecare de teancul propriu de cărți pentru ca să explodeze de bucurie strigând victorios „Ligretto!!!” la final, eu o să încerc să finalizez fiecare față la cubului de care nu m-am plictisit niciodată. De la 15 ani, de când am primit cadou un cub din acesta, el este una dintre armele mele preferate contra stresului. Știu, acum s-au inventat tot felul de variante Rubik, care de care mai sofisticate, dar eu tot la forma tradițională am rămas. Mi se pare că mă conectează cu adolescența mea, ceea ce nu e puțin lucru.

…………………………………………………………………………………………………………………………..

Concluzii după seara de board games în familie

Astăzi este marți și trebuie să recunosc că ne-am distrat de minune sâmbăta ce a trecut.

A trecut și Maria, sora lui Vlad pe la noi, și uite-așa nu am mai fost eu cea mai slabă la jocurile de societate, mai precis la faimosul Ligretto. Pentru că la Qwirkle i-am spulberat! Păi ce credeați? Degeaba joc eu scrabble din 2004? Uite că acum s-a văzut la ce mi-a folosit! Nu a trebuit nici să fac precum pițigoiul la pedepse, nici să zic numele fiecăruia dintre noi de la coadă la cap, nici să joc partida următoare cu o hârtie prinsă de bluză pe care scria: „Sunt cea mai slabă jucătoare de la masă!” (Și nu de greutate era vorba!).

Chiar și la Ligretto nu am pierdut decât de două ori, așa că am scăpat ușor (nu ca Maria): o dată a trebuit să înconjor camera sărind ca o broască și strigând Cucurigu!!!” și a două oară a trebuit să cânt la chitară un cântec de drumeție. Onorabil, zic eu!

Chiar și Maria s-a distrat, așa serioasă cum vrea ea să pară de cele mai multe ori, iar de Ștefi și de Vlad ce să mai zic: se tăvăleau pe jos de râs. O să mai repetăm experiența, pentru că ne-a plăcut tare mult!