Arhive pe categorii: SPRING SuperBlog 2019

O zi de weekend memorabilă începe întotdeauna cu o cafea bună!


– Ura!!! Uite că a venit până la urmă! Păcat doar că nu putem să testăm acum espressorul ăsta fercheș, că nu mai dormim toată noaptea! Dar mâine, la prima oră, cine o să bea cafea super? Noi!!!

Mă uit la Vlad cum țopăie prin bucătărie de bucurie în timp ce ține în brațe cutia cu noul nostru automat de cafea.Și coletul nu e chiar ușor.  Zâmbesc și îl privesc cu duioșie. Clar a dat iar în mintea copiilor! Noroc că mâine e sâmbătă și avem timp ca să aflăm toate secretele funcționării espressorului minune. Bine că am prins reducerea asta la aparate electrocasnice și l-am putut lua aproape la jumătate de preț! Cu restul de bani, poate weekendul viitor mergem la mare. Ce facem weekend încă nu ne-am decis, dar ne vine nouă o inspirație de moment după cafea, nu-mi fac griji din pricina asta.

-Uite ce fain arată pe blatul din bucătărie, nu-i așa? Hai, spune și tu ceva, te rog….

Captură

Are o privire rugătoare, precum un cățeluș care a primit o jucărie nouă, iar acum își roagă stăpânul ca să se joace cu el.

Aprob zâmbitoare că espressorul chiar arată bine în locul unde l-a așezat și apoi îl scot cu forța din încăpere pe Vlad, pentru că dacă ar fi fost după el l-ar fi admirat până după miezul nopții…

…………………………..

„Cât o fi ceasul? Zorii încep să se arate. Ce bine că m-au scos aseară din cutie! Nu mi-ar fi plăcut să mai stau încă o noapte în cutia aia de carton, deși nu pot să zic că nu era comod între bucățile de polistiren. Dar sunt totuși un espressor sensibil, care suferă de claustrofobie! Asta e, n-am ce să fac! Noroc că acum pot să respir în voie pe blatul ăsta frumos! Văd că lângă mine e și un borcan mare cu boabe de cafea premium. Și bio pe deasupra! Abia aștept să le macin și apoi să prepar o cafea clasa întâi, așa cum am fost eu proiectat să o fac. Mi-am repetat în noaptea asta de zeci de ori procesul tehnologic, nici n-am putut să închid un led de nerăbdare. Bine, acum și noii mei stăpâni au contribuit un pic la asta: m-au conectat la priză când m-a adus curierul ieri după-amiază, ca să vadă dacă funcționez. Am clipit vesel ca o instalație de Crăciun! Cafea de-a mea nu au băut, pentru că era prea târziu, dar în dimineața asta au promis că o vor încerca. Nu-mi fac griji! Voi deveni rapid aparatul lor electrocasnic favorit, pentru că o dimineață fără o cafea bună, savurată pe îndelete, în 99% din cazuri e o dimineață ratată.

MagNET-Logo-950x300-CopyȘtiți, când stăteam în depozitul acelui magazin online magNET.ro, mă gândeam că n-o să mă aleagă nimeni pentru că sunt un espressor scump. La figurat e de la sine înțeles că sunt un drăgălaș, dar și la propriu.

De regulă, oamenii preferă mai degrabă să își ia o râșniță electrică și să facă așa cum se pricep cafea la ibric. Espressorul e pentru birou, gândesc ei. Plus că e și foarte scump, mai bombănesc în mintea lor. Nu-i deloc adevărat. Eu și confrații mei, preparatori de cafele la comandă, ne potrivim în orice bucătărie obișnuită, cât de mică ar fi ea, plus că de multe ori magazinele online,  precum e și magNET.ro ne scot la vânzare cu reduceri substanțiale de preț. Ca să fim produse electrocasnice accesibile tuturor.

În ce mă privește, eu tare mă bucur că am ajuns la o familie fără prejudecăți care a avut curaj să facă pasul cel mare și să mă comande. Chiar fără să mă vadă în realitate. Bine, am văzut bucuros (când m-au scos din cutie) și alte aparate Philips prin bucătărie, pe-aici, deci cei doi sunt fani ai brandului.

Se pare că a existat un magnetism puternic între noi chiar de cum m-au zărit în poză pe site-ul magazinului online. Păi nici nu se putea să fie altfel: cei din generația mea avem râșnițe de cafea 100% ceramice care pot măcina cafea pentru minim 20.000 de cești de espresso cu o aromă amețitoare, cu aceeași concentrație întotdeauna, indiferent de boabele puse, datorită tehnologiei Gusto Perfetto.

Chiar sunt un espressor tare isteț: nu am nevoie decât de câteva reglaje de buton și pot să ofer la comandă o cafea de lungimea și concentrația dorită. Ba chiar țin minte setările și pe viitor pot să ofer același tip de espresso.

Stăpânii mei m-au ales și pentru că sunt un espressor ideal pentru cupluri. Am o funcție specială care îmi permite să ofer două cești dintr-o dată. Cafeaua bună se bea în doi, nu unul să aibă o ceașcă aburindă, iar celălalt partener să se uită cu jind la automatul de cafea așteptând să fie gata și cafeluța lui.

Am auzit aseară că le-a plăcut mult de mine. Păi nici nu se putea altfel: sunt zvelt, nu mare cât un dulap. Micuț, drăguț și ergonomic. Plus că am acces frontal la rezervorul de apă și containerul pentru deșeuri.

Le voi oferi stăpânilor mei cafea fierbinte, la temperatura care trebuie, pentru că posed încă o tehnologie de vârf ce se cheamă Thermoblock.

Și nu v-am zis ultimul meu secret: îmi și curăț automat cu apă circuitul de cafea atât la pornire, cât și la oprire, de aceea cafeaua pe care eu o prepar are întotdeauna un gust divin.

Sunt un espressor longeviv, deci pot funcționa optim mulți ani de-acum înainte. Pentru asta chiar pot comunica inteligibil cu stăpânii mei, ca să le spun când am nevoie de o detartrare și cum trebuie ei să procedeze pas cu pas ca să am parte de un tratament de rejuvenare eficient. Bineînțeles, pentru dușurile obișnuite pot să mă desfac ușor, așa încât unitatea de preparare a cafelei să ajungă sub jetul reconfortant de apă de la robinet.

Dar aud pași… Vai, vai, vai! Ce emoții am! Simt că vibrez cu tot cu blatul de bucătărie! Voi prepara cafele pentru prima dată!!!”

…………………………………

Vlad mă trage de mână ca pe o somnambulă, nerăbdător să ajungă mai repede acolo unde am pus noi aseară espressorul… Așa îl trăgeam și eu aseară, dar în sens invers, spre dormitor!

Îl urmez încă adormită pe jumătate, supărată că nu m-a lăsat să dorm mai mult azi, în prima zi de weekend.

  • Hai iubire, hai odată, să-l încercăm mai repede!

E nerăbdător precum un copilaș care a primit de la Moș Crăciun o jucărie nouă.

Eu merg împleticindu-mă pe hol și alunec în final pe un scaun din bucătărie. Încă mai sper că trezirea mea forțată se petrece în vis, că nu e de-adevăratelea. Vreau să dorm!!!

Îmi fac o pernă pe masă din propriile-mi brațe pe care îmi sprijin capul ciufulit. Cu ochii închiși îl aud pe Vlad cum umblă prin încăpere… Dar sunetele sunt îndepărtate… Tare îndepărtate…

Deodată, o aromă puternică îmi gâdilă plăcut nările… A ce miroase așa de bine?… Inspir adânc și, în câteva clipe, efluvii de senzații olfactive extrem de plăcute îmi inundă ființa. Deschid ochii mari…

  • A ce miroase așa bine? întreb eu perfect trează.

Vlad se uită la mine cu un zâmbet larg până la urechi și îmi arată din priviri minunăția de automat de cafea care tocmai toarnă în cești lichidul negru, înviorător.

Ce bine că am găsit automatul ăsta între multele promoții espressoare existente în magazinul online magNet.ro!

Evident că n-aș fi luat decât un automat de făcut cafea espresso Philips, pentru că la noi în casă avem o mulțime de aparate de la acest brand. Cine este vânător de oferte electrocasnice, asemeni nouă, știe că se pot cumpăra obiecte de calitate dacă ești pe fază când sunt perioade de reduceri. Bine, nu de Black Friday, ci mai degrabă în cursul anului.

Iubitul meu aduce cu eleganță cele două cești de cafea aburindă la masa unde stau. Mai inspir încă o dată aroma vitalizantă de cafea și sorb cu grijă o primă înghițitură. O explozie puternică precum un Big-Bang, dar la scară micro, se petrece instant înăuntrul ființei mele! Simt că fiecare celulă mi umple brusc cu energie la maxim.

SM7683_00-E1P-global-001-1024x547

Mă uit la Vlad și îmi dau seama că este și el copleșit, la fel ca și mine, de puterea băuturii energizante.

Zâmbim și ne felicităm încă o dată pentru alegerea făcută.

După ce ne savurăm pe îndelete cafelele, uitându-ne cu drag la noul membru al familiei noastre de aparate electrocasnice din bucătărie, îl denumim pe loc pe domnul espressor automat Philips HD8650/09 (Black) [Seria 2000] … Chef Expresso. La noi toate obiectele au nume, pentru că fiecare în parte ne ajută ca să ne construim o realitate doar a noastră, de poveste. Așa putem ca să trecem lin peste toate provocările pe care le avem de înfruntat în mod cotidian.

Apoi decidem ca să mergem într-un loc deosebit sâmbăta asta, ca să legăm cumva achiziția espressorului de o mică excursie inedită. Eu am ales Palatul Mogoșoaia, unde nu fusesem până atunci. În NLP se numește ancoră ce vom face noi acum.


Am mers cu metroul până la ieșirea din București și apoi pe jos vreo trei kilometri. Doar avem energie de-acum pentru întreaga zi, nu-i așa? A fost minunat, mai ales că am dat peste o muzeografă cum rar mai se găsește în zilele noastre. Dar despre ce am văzut acolo, la muzeu, o să vă povestesc cu altă ocazie. Doar atât vă spun acum: prima dată am fost în fosta bucătărie și sală de mese a Palatului. Oare să fi fost o întâmplare? Eu cred că nu!

 

  • articol scris pentru Spring SuperBlog – proba 13

Sâmbătă ne distrăm în familie cu Qwirkle și Ligretto!


Toată săptămâna m-am pregătit pentru seara asta specială de sâmbătă…

Ce, credeți că e ușor să joci cu un puști de 9 ani două jocuri nou-nouțe? Tocmai i le cumpărasem ca să i le dau cadou de la Iepuraș de Paști. Până la urmă nu m-a răbdat inima și la ghionturile puternice ale propriul meu copil interior i le-am pus în brațe puștiului cu aproape o lună înainte. Norocul lui!

Uite așa am eu de căutat acum iar pe net după după oxygame. Sigur o să aflu alt supercalifragilistic dar pentru a i-l oferi în aprilie, nu-mi fac griji din pricina asta! Am văzut deja un joc de societate care mi-a atras atenția. Se numește „Port Royal” și arată într-un mare fel. Plus că mai are și o extensie: „Port Royal: Doar un contract”. Abia aștept să văd ce reacție o să aibă când le va primi și pe ele! Cred că-și va aduce toți prietenii ca să se joace împreună! Pare un joc perfect pentru băiețași aventurieri, „Port Royal” ăsta!

Acum însă, ne vom juca sâmbătă cu alte două board games: Qwirkle și Ligretto! În familie! Păi nu suntem noi trei cei mai buni prieten de pe întregul Pământ? De fapt din întreaga Cale Lactee, cum mai zice Ștefănel uneori!

Ștefi a tot frunzărit regulamentele celor două jocuri zilele astea, pentru că, obișnuit acum mai mult cu cele online, în afară de scrabble și de șah, nu prea mai se uită deloc la cutiile de puzzle 3D sau la acelea cu piese pentru confecționarea unor machete de nave celebre. Zac acum răspândite prin casă, alături de seturile de cărți de joc și de mașinuțele pe care le colecționa până acum un an.

Mă uit la el admirativ cât se serios citește regulile jocurilor acestora cu nume exotice: Qwirkle și Ligretto. Mă bucur privindu-l, dar și mă îngrijorez nițel.

Mai precis, ieri dimineață am simțit așa, ca un fior pe șira spinării, gândindu-mă la seara de jocuri de societate pe care urma să o petrecem în familie. Indiferent cât de colorate sunt cutiile acestora, s-ar putea să nu fie la fel de simplu de înțeles cam ce urmează să fac în timpul partidelor.

Ar fi culmea să ies pe ultimul loc, iar Ștefi și Vlad, taică-su adică, să schimbe priviri complice, amuzate, pentru că eu nu reușesc deloc să învăț cum se joacă! Toți trei suntem competitivi, de aceea chiar nu vreau să ajung ciuca bătăilor la Qwirkle sau Ligretto și nici abonata de serviciu la pedepse fără număr din partea lor. Pentru că în materie de sancțiuni pentru ultimul clasat niciunul dintre noi nu duce lipsă de imaginație!

Tocmai de aceea am tras la la imprimantă regulamentele celor două jocuri și le-am tocit ca și când urma să dau cel mai greu examen din viața mea.

Mai pe sufletul meu a fost Qwirkle! Știați că a fost premiat în 2011? O fi știut juriul acela de ce o face!

f0feec99092dd576e441a08a214e8402a4180e7a-qwirkle-game-box

Este un joc care seamănă un pic cu scrabble, adică există tot niște piese de joc și un săculeț.

Mai precis 108 piese de joc (trei seturi a câte 36) ce trebuie combinate logic, după anumite reguli bine stabilite de către Susan McKinley Ross, creatoarea jocului.

Dacă vreți, Qwirkle poate să fie comparat cu jocul Mozaic pe care mulți l-am jucat în copilărie, unde puneai piesă lângă piesă colorată ca să formezi aleatoriu sau după o schemă dată un anumit model.

Și aici vei forma un model, doar că nu așa cum vrei tu, nici unul dinainte stabilit, ci în funcție de noroc și de legile jocului de Qwirkle care glăsuiesc cam așa:

– piesele care au desenate pe ele aceeași formă sau aceeași culoare formează un rând;

– o succesiune de două sau mai multe piese formează un rând;

– un rând nu poate să conțină mai mult de 6 piese;

– dacă se formează un rând din piese de aceeași culoare, în mod obligatoriu ele trebuie să fie diferite ca formă;

– dacă se formează un rând din piese de aceeași formă, în mod obligatoriu ele trebuie să fie de culori diferite;

– piesa ce se alătură de altele, după ce a fost scoasă din săculeț, trebuie să fie de aceeași formă sau culoare.

Se pornește cu 6 piese inițiale pe care fiecare jucător și le extrage din săculeț și le pune în poziție verticală în fața lui ca să nu fie văzute de ceilalți jucători. Norocosul care are 3 piese ce corespund regulilor de mai sus cu desene sau de culori identice le așează pe masa de joc. Acolo este mijlocul jocului (ca la scrabble așadar, unde tot din mijloc se începe!).

Dacă norocul a surâs mai multor jucători și au câte 3 piese, regulamentul zică că acela cu mai puțini ani la purtător începe. Avantaj Ștefi!

Apoi, cei ce joacă pun piesele pe rând, în sensul orar al așezării la masă. Nu am înțeles de ce nu invers acelor de ceasornic, dar dacă așa zice la regulament, așa facem!

Apoi lucrurile sunt relativ simple: dacă ai pus una sau mai multe piese pe masă ca să formezi șirurile, îți completezi setul vertical din fața ta luând fără să te uiți din săculeț piesele necesare. Dacă GHINIONIST scrie pe fruntea ta și nu ai etalat nimic, poți să schimbi una până la toate cele 6 piese pe care le ai cu altele din săculeț. Fix ca la scrabble, nu-i așa? Doar că la jocul literelor sunt 7, nu 6 ca aici! Pui piesele pentru înlocuit într-o parte, pe masă, scoți un număr egal cu acestea din săculeț, iar apoi le introduci pe cele de care vrei să scapi.

Pare un joc simplu, dar nu e, pentru că trebuie să fii extrem de atent la vecinătăți: regulile sunt aceleași și pentru șirurile de piese orizontale și verticale. Deci ai nevoie de atenție pentru a așeza corect piesele, dar și pentru a nu omite vreo poziție pe care ai putea-o ocupa înaintea altui jucător.

Interesant este că se pot alcătui forme de ansamblu Qwirkle diferite de fiecare dată la finalul rundei, nicio partidă nu seamănă cu altele. De aceea nici nu există o tablă de joc, pentru că șirurile de 6 piese constituite pot să fie întrerupte de spații libere aflate între ele. E suficient să existe un singur spațiu liber între ele, pentru ca un nou rând să se poată forma în stânga, în dreapta, în sus ori în jos..

Un șir de șase piese se numește Qwirkle și valorează 12 puncte (câte un punct pentru fiecare piesă așezată și încă șase bonus pentru un norocosul ce a terminat de așezat un sextet).

Mai sunt și alte reguli de notare, dar asta o să o facă Vlad, pentru că el e tare la matematică.

Ligretto_003Ligretto va fi al doilea joc al serii, este unul cu 4 seturi de cărți, fiecare conținând 40 de cărți colorate și numerotate. Pentru fiecare participant câte un asemenea set. Este un soi de Solitaire mai elaborat, din ceea ce am văzut, doar că se joacă în mod fizic, nu pe calculator. Regulile sunt cam aceleași ca la cel de pe calculator, iar câștigător e acela care are spirit de observație și viteză de reacție suficient de bune pentru a depune cărțile crescător cărțile în teancuri pe masă, fiind atent și la culorile acestora. Fiecare pune 3 cărți din teanc înainte lui cu fața în sus, iar separat 10 cărți, tot cu fața în sus. Restul se țin în mână și apoi provocarea e să scapi cât mai repede de toate cărțile. Se pune una în centrul mesei și apoi peste ea alta cu un număr mai mic sau mai mare decât ce ai pe masă, obligatoriu de aceeași culoare. De aici începe nebunia.

Lui Ștefi o să-i placă în mod sigur jocul ăsta, iar Vlad o să îi fie cel mai bun partener. Eu însă parcă tot la Qwirkle m-aș opri mai degrabă.

cubul_rubik_002.png

Oricum, dacă nu vor vrea ca să se joace cu mine cât aș dori eu Qwirkle, o să-mi iau frumos cubul Rubik și, în timp ce ei se vor strădui ca niște berbecuți ca să scape fiecare de teancul propriu de cărți pentru ca să explodeze de bucurie strigând victorios „Ligretto!!!” la final, eu o să încerc să finalizez fiecare față la cubului de care nu m-am plictisit niciodată. De la 15 ani, de când am primit cadou un cub din acesta, el este una dintre armele mele preferate contra stresului. Știu, acum s-au inventat tot felul de variante Rubik, care de care mai sofisticate, dar eu tot la forma tradițională am rămas. Mi se pare că mă conectează cu adolescența mea, ceea ce nu e puțin lucru.

…………………………………………………………………………………………………………………………..

Concluzii după seara de board games în familie

Astăzi este marți și trebuie să recunosc că ne-am distrat de minune sâmbăta ce a trecut.

A trecut și Maria, sora lui Vlad pe la noi, și uite-așa nu am mai fost eu cea mai slabă la jocurile de societate, mai precis la faimosul Ligretto. Pentru că la Qwirkle i-am spulberat! Păi ce credeați? Degeaba joc eu scrabble din 2004? Uite că acum s-a văzut la ce mi-a folosit! Nu a trebuit nici să fac precum pițigoiul la pedepse, nici să zic numele fiecăruia dintre noi de la coadă la cap, nici să joc partida următoare cu o hârtie prinsă de bluză pe care scria: „Sunt cea mai slabă jucătoare de la masă!” (Și nu de greutate era vorba!).

Chiar și la Ligretto nu am pierdut decât de două ori, așa că am scăpat ușor (nu ca Maria): o dată a trebuit să înconjor camera sărind ca o broască și strigând Cucurigu!!!” și a două oară a trebuit să cânt la chitară un cântec de drumeție. Onorabil, zic eu!

Chiar și Maria s-a distrat, așa serioasă cum vrea ea să pară de cele mai multe ori, iar de Ștefi și de Vlad ce să mai zic: se tăvăleau pe jos de râs. O să mai repetăm experiența, pentru că ne-a plăcut tare mult!

 

Slăbește 15 kilograme într-o lună cu hipnoză și Smart Diet Experience!


Dacă ai un exces de kilograme pe care nu reușești să le dai jos, probabil vei fi interesată de ceea ce îți voi spune în continuare. 

Da, poți slăbi ușor fără a face foamea și fără a merge neapărat la sală, într-un timp relativ scurt, folosind auto/hipnoza (metoda „inelul gastric virtual”) și un tip revoluționar de dietă sănătoasă.

 

Smart-Diet-Experience-8 (1)

Ai nevoie doar de consecvență în a urma un program de viață ordonat măcar 21 sau 28 de zile, până când se fixează noile obiceiuri alimentare ce te vor conduce la rezultatul visat: un trup mai suplu, mai sănătos și mai frumos.

Slăbești ușor chiar și 15 kilograme într-o lună astfel, dacă urmezi cu perseverență anumite reguli (deloc grele!) și cunoști secretul care te ajută ca să nu te mai lași ispitită de diverse tentații gastronomice, precum s-a întâmplat până acum.

Probabil ai ținut de ani întregi tot soiul de diete, una mai fantezistă decât alta, mai ales dacă genetic ai predispoziție spre îngrășare, dar cum nu ai fost un pic atentă, ai și început să acumulezi alte kilograme suplimentare și a trebuit să cauți rapid o cură de slăbire și mai istovitoare.

Probabil că de aici provine greșeala: dacă te focusezi doar pe ceea ce mănânci, încercând să îți înăbuși pofta de dulciuri, produse fast food, băuturi dulci carbogazoase, cel mai probabil vei eșua după o vreme, deoarece frustrările tale vor ieși la suprafață. Vor erupe cu furie, precum un vulcan, distrugând toate eforturile tale supraomenești de a-ți ține în frâu poftele culinare!

Până la urmă totul pornește de la psihic. Dacă el nu te ajută, poți să mănânci tu și o grisină și o frunză de salată pe zi, că tot nu vei slăbi!

Iată de ce hipnoza este de mare ajutor în orice proces de slăbit cu singura condiție ca tu să fii o persoană cât de cât auto/sugestionabilă.

Altfel nu funcționează și va trebui să mergi la medicul nutriționist ca să îți facă o schemă de slăbit detaliată, pe care, urmând-o, s-ar putea să răzbești, fie și temporar în lupta cu kilogramele nedorite.

Chiar dacă ești în situația fericită în care poți ca să te ajuți de instrumentele specifice hipnozei, nu te culca pe-o ureche: tot va trebui să ții dietă! Doar cu ajutorul unui meniu sănătos vei putea obține rezultatele scontate. Nu te gândi că e suficient să faci niște ședințe de auto/hipnoză și vei putea apoi să dai iama în mâncărurile din frigider, îndopându-te până simți că pleznești. Nu merge așa! Doar având un stil de viață ordonat, vei putea să îți menții greutatea dorită!

Cum poți să slăbești 15 kilograme într-o lună?

Foarte simplu, dacă ai o motivație suficient de puternică.

Evident, acest mod de a slăbi prin combinarea a patru ședințe de hipnoză și limitarea la un meniu de slăbit atent ales se adresează doar persoanelor relativ sănătoase, care nu fac tratamente pentru boli cronice (unele medicamente predispun la acumularea de kilograme suplimentare, deci această metodă de slăbit nu e pentru ele).

Întotdeauna, când vrem să dăm niște kilograme jos trebuie mai întâi să mergem la medic și să ne facem analizele. Dacă el ne dă acceptul, putem apoi să pornim în cursa pentru slăbit.

Metoda de slăbit mixtă „inel gastric virtual – Smart Diet”

Inelul gastric virtual

Când auziți de inele gastrice mintea vă fuge automat la operații chirurgicale dificile, regimuri draconice și la posibile complicații post-operatorii, nu-i așa? Asta ca să nu mai vorbim de sumele exorbitante pe care le aveți de plătit.

Metoda inelului gastric virtual nu este invazivă, nu costă mai nimic (dacă mergeți la un specialist în hipnoză veți plăti cele patru ședințe, dar găsiți și pe net înregistrările cu autosugestiile pozitive respective).

La final, mintea voastră va crede că aveți deja un inel gastric care micșorează partea din stomac unde va ajunge mâncarea. E nevoie doar de 4 ședințe, câte una pe săptămână, ca să vă convingeți stomacul că are un inel gastric real. Frumusețea este că, ulterior, el poate fi mutat cu forța minții, deci vă puteți „mări” sau „micșora” stomacul după dorință.

La început e bine ca să îl așezăm virtual așa încât să nu putem mânca mai mult de 250 – 270 g/ml de alimente la o masă.

Și atunci intervine Smart Diet!smartdiet-1.png

O firmă din București a avut o idee genială: de a oferi meniuri săptămânale acelora ce doresc să slăbească un anumit număr de kilograme.

Există pe site-ul smart-diet-experience.ro un calculator online care ajută clienții să decidă cât vor să slăbească într-un anumit timp.

Apoi pot alege între 3 tipuri de meniuri: White, Purple și Green (pentru vegetarieni).

Captură.JPG

Frumusețea este că porțiile sunt de maxim 250 – 270 ml, fix cât trebuie să mănânci dacă ai un inel gastric virtual (la fel de eficient ca și cel real, dar fără sumedenia de riscuri ale aceluia din urmă!).

Un meniu săptămânal foarte variat, iată ce ai dacă vei comanda pachetul Smart Diet preferat. Găsești și câte o gustare zilnică, nu te poți plânge!

50269995_2238213099562547_699572356300931072_n

Regula e să nu sări peste mese, să mănânci la ore fixe, de trei ori pe zi.

Este vorba de mâncare gătită, „ca la mama acasă”, la temperaturi scăzute, din materii prime bio, pline de nutrienți. Specialiști reputați au contribuit la alcătuirea fiecărui meniu de slăbit Smart Diet, deci este garantat.

 

Ambalarea inteligentă MAP (modified atmosphere packaging), separată, pe zile și mese, nu doar că menține gusturile intacte, dar și permite a fi luate cutiuțele la birou sau în călătorie. Mai mult, preparatele se pot mânca reci ori doar ușor încălzite.

Este o dietă amuzantă, ușor de ținut, provocatoare și extrem de eficientă.

Meniurile Smart Diet pot ajunge în 6 – 48 de ore din momentul comenzii oriunde în țară și implementarea noului stil de viață poate începe.

Smart-Diet-Experience-2 (1)

Înscrierea în grupul de pe Facebook – Smart Diet te poate ajuta și el în războiul cu kilogramele nedorite. Cu perseverență vei reuși să scapi definitiv de ele!

belly-3520191_960_720.jpg

 

Alege să nu te pierzi în numele Iubirii!


Se spune că viața oricărui om este un roman, așa încât nu e de mirare că suntem istorii la purtător, îmbogățite continuu cu noi și noi file ale realității, pe care noi înșine ne-o făurim, conștient sau nu.

În urmă cu puțin timp, am primit o carte cadou în cadrul incitantului concurs Spring SuperBlog 2019 și, în urma citirii, mi s-a confirmat ideea conform căreia cărțile sunt o reflectare a vieții, iar poveștile personale pe care le trăim, vrând-nevrând, au multe puncte comune cu anumite romane, mai ales cu acelea ce se adresează sufletului celui ce le citește.

Jurnalul-Aurorei_2018-ok-669x1024

Jurnalul Aurorei Serafim”, al cărei autoare este Sidonia Drăgușanu, este unul dintre acele volume din sfera romanelor de dragoste, care, deși este scris într-o perioadă foarte tulbure a istorie noastre, mai precis în anul 1957, când spălarea pe creier în scopul făuririi omului nou era în desfășurare cu mult aplomb, reușește să depășească maculatura vremii, în care și iubirea trebuia să fie neapărat încadrată într-un pat al lui Procust comunist.

Dacă dăm la o parte zgura fragmentelor impuse de cenzura anilor 1950, rămâne un gingaș roman de dragoste, unde relația de cuplu nu se dovedește a fi deloc diferită de ceea ce înseamnă acest termen în zilele noastre.

Omul se schimbă greu, indiferent cât de mult și-ar dori unii să îl transforme în android multilateral dezvoltat (pe vremea comuniștilor) sau android consumatorist (după 1989).

Multe românce mai visează în taină, în momentele în care nu se bat cu pumnii în piept și se declară atrase de feminism, la o epocă în care femeia era femeie, în toată splendoarea acestui termen.

Relația de cuplu dintre un bărbat și o femeie (e bine ca să facem această precizare, pentru că există și cupluri între persoane de același sex) are cam aceleași elemente definitorii în orice epocă. Mai mult decât atât, dacă este să ne gândim bine, nici în cuplurile gay lucrurile nu cred să stea altfel, întotdeauna există un partener Yang și unul Yin, nu se poate altfel.

Deși lecturarea în anul de grație 2019 a unui roman de dragoste și nu a unui bestseller de dezvoltare personală poate părea pentru unii pierdere de timp, nu este deloc așa.

Bărbații cu siguranță ar spune că preferă filmul din 1987, „Să-ți vorbesc despre mine”, ce pornește de la ideea cărții scrisă de Sidonia Drăgușanu, decât să stea să citească însăși cartea. Ar rămâne în minte cu rolul făcut de Gheorghe Dinică, ce a dat personajului pe care l-a interpretat (inginerul Liviu Runcan) o aură strălucitoare.

Și totuși… Multe femei, asemeni mie, mai degrabă s-ar regăsi în filele cărții, decât în ecranizarea făcută cu doi ani înainte de căderea comunismului.

Dacă ar fi să aleg un singur citat din „Jurnalul Aurorei Serafim” care a reverberat puternic în sufletul meu, acesta ar fi cu siguranță următorul:

Într-un fel, fiecare femeie își întâlnește călăul. „Trigorin-ul” ei.

Trăiește fericită și liberă, dar într-o zi vine un bărbat din întâmplare, o vede și neavând ce face, o distruge…

Poate nu toate trăim drame cehoviene, dar partea noastră de tragedie, o avem în viață. Și poate că e mai bine așa, pentru că întâmplările care nu ne doboară ne fac mai puternice și, poate, uneori mai feminine (nu neapărat mai… feministe!).

La baza dramelor personale pe care le trăim stă acel sentiment ancestral al femeii de a fi strict necesară cuiva.

De câte ori nu vi s-a spus și vouă, asemeni mie: „Tu nu aparții vremurilor acestea!”?

Poate era pe vremea când abia pășeați în viață, când erați pline de candoare. Ați plecat privirea și ați tăcut. Ba chiar ați considerat că sfâșierile sufletești pe care le trăiți din pricina bărbatului iubit care este prea indiferent, prea posesiv, uneori chiar și agresiv verbal ori, mai grav, chiar fizic, erau determinate de faptul că nu aparțineați acelor timpuri, că v-ați născut prea târziu și nu vă potriviți cu lumea reală.

Mai grav decât atât, dacă proveniți, dintr-o familie toxică, probabil că instinctiv ați căutat inițial un partener la fel ca voi. Din credința eronată că doar un astfel de om v-ar putea înțelege. Dar o astfel de relație de cuplu e sortită din start pieirii. Două persoane profund rănite nu pot, decât în cazuri total excepționale, ca să formeze un cuplu fericit de lungă durată.

Iată ce nu au înțeles aceia care s-au tot întrebat de ce Aurora Serafim nu a rămas cu Liviu Runcan (un văduv cu doi copii mici, ce și-a divinizat soția) și a preferat o relație cu doctorul Horia Mihail, un om integru (nu neapărat din punctul de vedere al opiniilor politice, precum ar fi vrut să se înțeleagă cenzorii vremii!), ci al istoriei personale.

Lângă el, Aurora Serafim are șansa de a se regăsi, de a-și recupera sufletul spart în bucăți în relația de cuplu cu pictorul Ștefan, un tip autosuficient și care are nevoie de validări tocmai pentru că nesiguranța îi coordonează viața.

Am trecut și eu printr-o relație în care mi-au impus anumite renunțări. Chiar dacă nu am renunțat la facultate, precum eroina Sidoniei Drăgușanu, am acceptat să se ridice în jurul meu ziduri impenetrabile din prea multă iubire. Până la urmă s-a dovedit că dragostea mea era mai mult obsesie și că nimeni nu are dreptul ca să îți ceară să renunți la propria persoană doar pentru ca să nu îi faci concurență lui, care fiind bolnav, are o psihologie de copil.

Cu greu m-am vindecat și acum pot spune ferm că o relație sănătoasă este aceia în care niciunul dintre parteneri nu este forțat să își suprime personalitatea pentru că așa vrea celălalt.

A scăpa de oamenii toxici din viață este o dovadă de iubire pentru propria persoană. Indiferent cât de importantă ar fi o relație de cuplu cu un bărbat, cea mai importantă relație rămâne aceea pe care o ai cu tine însăți.

Începe să schimbi energia casei tale cu achiziția primului scaun de stejar!


Ce este un scaun?

Nu, nu-mi ziceți banalități, precum ar fi aceea că este o piesă de mobilier prezentă în orice casă sau birou.

Eu conștientizez din ce în ce mai mult că un scaun este mult mai mult decât atât. Evident, depinde și de materialele din care este confecționat, de design, mărime, paletă coloristică. Dar nu numai atât. Poate fi un mijloc de terapie a locuinței și a celor din incinta respectivă!

E suficient ca să faceți o simplă probă a simțurilor: așezați-vă câteva minute pe un scaun de living din lemn adevărat și apoi pe unul 100% din plastic sau din metal și închideți ochii. Nu-i așa că vă simțiți diferit? Și nu mă refer doar la comoditate. Chiar dacă amândouă scaunele au perne moi, spătare identice ca formă și înălțime, chiar dacă amândouă sunt clasice, cu patru picioare, sigur senzațiile pe care le veți avea stând pe fiecare dintre ele sunt radical diferite.

La fel și dacă sunteți obosit și vreți ca să vă odihniți trupul pe un scaun impozant, care aduce mai degrabă cu un fotoliu slim sau, în lipsă de altceva, vă mulțumiți cu un scaun de bucătărie ori poate chiar cu un scăunel de pescar.

Asta ca să nu mai vorbim de culorile scaunelor de acasă ori de la job ,ce au o influență puternică asupra stării noastre psihice.

Hai să mă refer în cele ce urmează doar la scaunele de acasă, pentru că la locul de muncă (deși așa ar trebui!) aproape niciodată nu decidem noi ce tip de scaune și mese de lucru avem.

La fel ca și mine, probabil că mulți aveți scaune dăruite ori moștenite de la bunici sau de la alte rude. Cu cât sunt mai vechi,  cu atât mai mult ajung un fel de lucruri sacre în casă, de care nu e voie să te atingi nici tu, nici cățelul ori pisica din dotare.

„Acesta e scaunul unde bunica stătea serile și croșeta botoșei pentru tine, să ai mare grijă de el!”, zice mama către tine. Tu, înghiți în sec și te uiți chiorâș la scaunul ăla vechi de lemn, cu lacul scorojit și te miri că mai se ține pe picioare, că nu s-a descleiat deja din toate încheieturile.

Am trecut și eu prin asta, ca și mulți dintre voi. Zău? Chiar trebuie să am grijă de mobila asta urâtă, pe care nici măcar nu am voie să o recondiționez pe motiv că… o stric? Scuze, dar nu e bijuterie de familie pe care să o las moștenire din generație în generație. E DOAR UN SCAUN (URÂT)!!! Nici la anticariat nu mi-l primește, dacă vreau să îl duc! Plus că, în cazul meu, bunica a murit când eu eram foarte mică, nici măcar nu mi-o amintesc. De ce aș ține în continuare o hidoșenie în casă, care strică armonia spațiului într-un mare fel? 

Ei bine, în această primăvară am de gând să îmi schimb toate scaunele din casă cu unele nou-nouțe, care să aducă o energie proaspătă căminului meu. Cerurile s-au deschis în martie, așa zic astrologii, dar e nevoie și de un scaun potrivit pentru a porni în călătoria spre normalitate traversând portalul nou apărut. Nu pot ajunge într-o nouă dimensiune vibrațională târând după mine scaunul vechi al bunicii! Este un lest inutil în nacela Transformării mele (era să zic Înălțării mele, dar e bine să mă păstrez în limitele bunului-simț). Vreau să pilotez balonul către cerul 5 sau 7 sau ce număr o avea el, așezată pe un scaun frumos, care să îmi placă, să mă inspire!

În mod obligatoriu, o să comand pe net niște scaune realizate din lemn de cea mai bună calitate, chiar dacă acest material tradițional nu mai este atât de căutat în zilele noastre, precum se întâmpla în urmă cu ceva timp.

Mulți zic că din pricina prețurilor prea mari, comparativ cu al pieselor de mobilier realizate din plastic, metal sau chiar sticlă. Eu cred că nu aceasta este explicația, dovadă  existența scaunelor pentru living, hol, bar, terasă, chiar și pentru bucătărie, din materiale mai moderne (multe din ele deloc eco), ce se pot cumpăra chiar pe sume mult mai piperate decât cele tradiționale. Uneori poți da pe un scaun ultimul răcnet (nu neapărat de admirație, urletul!) cu banii necesari achiziționării unui set format din masă de living și scaune ori a unui set de mobilă pentru bucătărie.

Am prieteni care susțin că seturile de mese cu scaune din lemn nu mai sunt în trend, că nu mai dau bine într-o locuință modernă. Că nimic nu se compară cu inoxul și cu sticla. Zău, pe cuvântul vostru?

Așa o fi, nu vă contrazic, dar eu rămân fidelă stilului clasic. Clasic nu înseamnă nicidecum vechi! Să ne înțelegem! Dacă ai răbdare și cauți pe îndelete, găsești magazine de unde poți achiziționa scaune frumoase și, de ce nu, chiar scaune având proprietăți vindecătoare.

Sobrietatea, dar și eleganța fără cusur, nu pot fi înlăturate de niciun curent din modă, fie el actual și viitor. Nici în materie de haine, nici de piese de design interior. Categoric!

Sunt convinsă că în viitorii ani ne vom putea confecționa în doi timpi și trei mișcări mesele și scaunele visate pe loc, la imprimante 3D gigant, ce vor fi prezențe obișnuite în orice showroom de mobilă.

S-ar putea ca în acel moment multe fabrici de profil, ca să nu mai zic de micile ateliere de tâmplărie, să se închidă pe bandă rulantă. Deja în București poți să mergi cale lungă până mai dai de vreunul. Nu se mai fac nici rame de tablouri și șasiuri la comandă, darămite scaune, fotolii sau alte piese de mobilier mai complexe. Înainte nu exista cartier fără măcar 2-3 asemenea locuri unde lucrau meșteri iscusiți. Aveau dragoste pentru lucrurile ce ieșeau din mâinile lor fermecate. Acum, chiar dacă mai dai (prin hazard) de vreun asemenea lucrător, e focusat mai degrabă să iasă cât mai mulți bani, nu să facă neapărat lucruri deosebite, de calitate. 

În orice caz, pot să vă zic că nu mi-aș dori sub nicio formă ca să mă odihnesc sau să lucrez la birou așezată pe un scaun tridimensional printat care, la urma urmei, ar fi o biată copie, mai mult sau mai puțin reușită, a scaunului original ales.

O imprimantă 3D musai are nevoie de un model, de o poză făcută unui obiect real. Desigur, mașinăria viitorului va putea să copieze și scaune sau mese desenate chiar de noi, dar… mai bine nu! Prefer scaunul-scaun, nu o copie de scaun care nu mai e nici măcar din plastic, ci din niște straturi suprapuse! Brrrr!!! Am eu acasă o statuetă de-asta scoasă la imprimantă și o tot răsucesc fără să mă dumiresc de ce țin (încă) așa ceva în casă! Poate fi lejer pusă alături de scaunul vechi de la bunica. Și e nouă, ce să vezi!

Specialiștii adevărați în prelucrarea lemnului știu că mesele, scaunele, dar și comodele, dulapurile, paturile și celelalte piese de mobilier existente în mod obișnuit în casele noastre, au și efecte terapeutice evidente, dacă sunt confecționate din diverse esențe lemnoase. Asta ca să nu mai vorbim că mobila de lemn are și o pronunțată latură ecologică.

Prelucrătorii noștri tradiționali știau că lemnul trăiește și după ce a fost tăiat și prelucrat cu multă pasiune, energiile degajate de el în casele unde ajungeau având o influență binefăcătoare asupra celor ce folosesc piesele de mobilă respective. O casă unde există un mobilier de calitate, va avea fără îndoială valențe vindecătoare asupra fizicului și psihicului uman.

Există chiar o poveste frumoasă care spune că după ce Iisus a fost crucificat (pe o cruce de lemn), copacii din împrejurimi au jurat ca atât timp cât vor exista oameni pe pământ vor sări în ajutorul acestora cu energiile lor binefăcătoare.

Evident, așa cum nu toți oamenii seamănă între ei, nici copacii nu răspândesc același tip de energie.

Tocmai din acest motiv, se poate ca, așezându-te pe un scaun de lemn, fie să simți că te încarci energetic extrem de rapid, fie că devii tot mai secătuit de forță, fără ca aparent să existe un motiv rațional.

Iată de ce trebuie mare atenție când alegem chiar și un set de masă cu 4 scaune de bucătărie sau niște scaune înalte de bar, mai ales dacă știm că le vom folosi în mod uzual.

Din punctul nostru, al românilor, cele mai bune piese de mobilă din lemn sunt realizate din stejar, energia acestuia fiind absolut imbatabilă.

Nu același lucru putem spune despre acelea confecționate din lemn de cireș, deși trebuie să recunoaștem că și ele arată senzațional.

Întotdeauna trebuie să ne informăm cu mare, foarte mare atenție, înainte de a purcede la a achiziționa mobilier din lemn.

Eu am decis, precum v-am zis la început, ca în această primăvară să îmi transform viața, iată de ce un scaun pentru birou din lemn de stejar este exact ceea ce îmi trebuie.

Bine, voi mai comanda și niște scăunele pentru bucătărie, poate și un set complet cu masă ovală și 6 scaune pentru sufragerie.

rh_5982c_rh_7017t_2

 

Piesa de rezistență va rămâne însă acest scaun din lemn de stejar cu brațe, ca un fotoliu slim. 

img.aspx_1

Este perfect pentru persoanele puternice fizic și mental. Nu există remediu mai potrivit decât lemnul provenit de la acest copac falnic – stejarul, pentru a controla gândurile și emoțiile, pentru focusarea asupra obiectivului pe care cel ce stă pe un astfel de scaun și l-a propus la un moment dat.

Ceea ce este foarte interesant la mobilierul din lemn de stejar este că el sporește productivitatea în muncă, concomitent ce curăță și aura persoanei ce folosește scaunul sau masa respectivă.

Masă de stejar am deja. E cel mai tare premiu câștigat la un concurs de blogging! E rotundă, cu un picior și e tare faină! (Zic faină pentru că a fost confecționată într-un atelier din Maramureș!). Merită și ea niște scaune pe măsură, nu-i așa? 

Evident, după ce ajunge în posesia mea (o să-l comand pe net, de la Somproduct.ro), o să am tăria (de caracter?) și o să arunc scaunul bunicii!!! Sper să nu vină noaptea de pe lumea cealaltă și să mă boscorodească pentru că i-am aruncat mobila preferată! (Dar oare chiar era scaunul ei preferat?)

În fine, o să îl scot în fața blocului, să îl ia cine dorește. Nu o să pun toporul pe el (dacă stăteam la curte și mă încălzeam cu lemne, nu garantez că n-aș fi făcut-o!).

E bine că am găsit acum online modelul acesta de scaun, deci o să-l obțin fără vreo bătaie de cap. Va sosi direct acasă.

Cei mai în vârstă, născuți înainte de anul 2000, probabil știți ce tevatură era ca să cumperi mobilă dintr-un magazin de profil! Aveai nevoie de mașină de transport, pe care o găseai personal, după negocieri îndelungate cu aceia ce transportau „la negru” asemenea produse voluminoase pentru mobilat casa.

Noroc că acum internetul e salvarea de care avem nevoie în calitate de cumpărători. Plus că, uite, deși moda zice altceva, poți găsi și scaune și mese din lemn de esențe speciale pe site-urile specializate.

În afară de faptul că nu există mobilă mai durabilă, relativ accesibilă, decât aceea de stejar, categoric, ea arată perfect în orice casă.

Există chiar medici care recomandă pacienților ce suferă de insomnie ca să doarmă în paturi de stejar sau să stea la televizor pe scaune fabricate din acest tip de lemn pentru a se putea odihni din nou.

Am întâlnit și multe persoane care au în casă mobilă de brad. Este ideală pentru calmare, pentru alungarea stresului, sursa a majorității bolilor de care suferă omul în prezent. Chiar ne ajută să gândim mai clar, să luăm decizii mai bune. E bun și bradul, nu zic nu, dar tot nu se compară.

Până și mirosul de stejar poate reduce tensiunea arterială, lucru pe care bunicii noștri îl știau, pentru că nu degeaba erau ei atât de grijulii cu mobila lor din lemn. Oare bunica de-aia croșeta așezată frecvent pe el? Pentru că avea probleme cu inima?

Mai ales noi, bucureștenii, care nu trăim în nord-vestul României, pe plaiurile dacilor liberi, noi, aceia care nu locuim în case de lemn ecologice, avem oportunitatea de a ne reconecta cu natura pornind de la piese de mobilier mici.

Dacă mobilarea întregii locuințe cu piese solide, masive, nu vă este permisă de bugetul familiei, ce-ar fi dacă ați începe și voi chiar acum, în ciuda oricărui curent post-modernist, cu achiziționarea fie doar și a unui singur scaun din lemn de stejar cu un design ce vă atrage? Va fi începutul unei colecții de mobilier de calitate.

O sa observați cum energia camerei unde îl veți pune (living, bucătărie, dormitor) se transformă, deși nu ați apelat la cine știe ce remedii Feng Shui, împrumutate fără discernământ tocmai de pe îndepărtatele tărâmuri asiatice…

O să vă simțiți mai bine, garantat!

Dar înainte e bine ca să intrați pe YouTube și vedeți filmulețele acelea unde suntem învățați cum să scăpăm de lucrurile vechi, nefolositoare, care emit atâtea vibrații negative.

Nu amestecați energiile, pentru că mai rău vă faceți.

Perioada curățeniei de primăvară, tradițională la noi, la români, înainte de Paști, e momentul oportun de a scoate vechiturile din casă.

Apoi alegeți să vă schimbați scaunele. Încet-încet o să prindeți gustul și o să mai comandați și alte piese de mobilier de calitate. Iar casele voastre vor începe tot mai mult să se transforme în unele primitoare, să devină cu adevărat ACASĂ.

013-e977b0654c5946debfcd45487e7bd600

 

 

O cutie portbagaj și un suport auto biciclete de calitate, cele mai bune accesorii de luat în vacanță


Vacanța de Paști 2019 deja se întrezărește în zare, iar sublima noastră familie, compusă din patru membri de seamă, dacă îl punem la socoteală și pe Zâmbărici, năstrușnicul nostru cățel, începe încetișor ca să se pregătească de plecarea spre o nouă aventură prin România mai puțin cunoscută de turiști.

Anul acesta este unul foarte special, pentru că Ștefi va participa la prima lui competiție de ciclism serioasă, până acum mulțumindu-se doar cu întreceri pentru copii ocazionale, de weekend, desfășurate prin diverse zone ale Bucureștiului.

visând la Turul Franței

micii campioni cicliști (foto arhiva personală)

I-a plăcut mult anul trecut de copiii ce au participat la cursa desfășurată în jurul Deltei Văcărești. Așa de tare, încât a decis că asta vrea să facă și el în următorii ani. Ciclism… Mie, în schimb, mi se pare înfricoșător și să mă uit la Turul Franței uneori. Mai ales când sunt etape montane și sportivii aceia profesioniști se strecoară la limită printre mașinile tehnice ale echipelor ce cară pe suporturi biciclete de rezervă. Ca să nu mai vorbesc de motocicletele acelea, pe care stau cocoțați în poziții de echilibru extrem de precar, cameramani de-a dreptul nebuni, ce sfidează inconștienți pericolul mortal la care se expun uneori.

Trasee precum Alpe d’Huez, Mont Ventoux, Col du Tourmalet sau Col de la Madeleine te înspăimântă și când le privești la televizor, darămite să le mai  și parcurgi tu însuți pe două sau chiar pe patru roți!

Plus că, atunci când spui ciclism de performanță, automat te gândești la substanțe interzise, nu-i așa?

„Noroc” că românii nu prea sunt selectați în marile competiții internaționale de profil, deci nu prea sunt riscuri ca Ștefi să ajungă vreodată (drept ciclist profesionist) prin Pirinei sau prin Alpii Francezi și nici să ruleze falnic pe două roți pe Champs-Elysees, asta dacă va mai rămâne vreo piatră pe bulevard nescoasă de Vestele Galbene, evident, până crește el mare și campion!

Cei familiarizați cu Turul Franței știți de porțiunile de pavate…. Probabil că deja la Paris au apărut anul acesta zone de „gropate” (ce, doar noi să avem gropi pe drumuri?), deci, ca să mă refer la prezent, în 2019 nu prea văd ca marea competiție ciclistă a Europei să mai se finalizeze în „orașul luminilor”. Părerea mea! La câți bani sunt băgați în sărbătoarea asta sportivă a bătrânului continent de către sponsori, organizatorii nu vor risca un fiasco al Turului Franței, deși etapa ultimă din 28 iulie s-a stabilit încă din anul trecut ca să se desfășoare pe traseul Rambouillet – Paris Champs-Elysees!

Dar cine să știe ce va fi peste 10 – 15 ani?

Oricum, ideea e că noi, acum, în anul de grație 2019, adică eu și mica mea familie veselă, am decis ca să plecăm de Paști la munte, așa, mai spre sud-vestul țării… Zonă extraordinară dacă o cunoști, cu multe energii benefice, perfecte pentru reîncărcarea bateriilor.

Va trebui să mergem cu mașina personală de această dată, nu ca în alți ani când preferam trenul și apoi să luăm vreun microbuz local. E prima vacanță când merge cu noi și Zâmbărici, domnul cățel. Dar și bicicleta de antrenament a lui Ștefi!

O să fie o vacanță un pic prelungită, nu doar un weekend, de aceea, fiind vorba de o săptămână la munte, ne-am gândit să nu ne mai complicăm aiurea cu rezervările la pensiuni sau hoteluri (e dificil când ai cu tine un cățel și o bicicletă!), ci să campăm mai degrabă undeva în natură. Vremea pare prielnică, deci o conectare cu Mama Pământ nu poate să ne fie decât benefică tuturor.

Doar că va trebui să cărăm cu noi și cortul (noroc că e încăpător!) și toate accesoriile pe care le mai presupune o asemenea vacanță de primăvară în mijlocul naturii (măsuță, șezlonguri, veselă etc.). Nu sunt puține. Ca să nu mai spun că unele dintre ele sunt destul de impozante ca mărime.

Cum nu vreau să mai pățim ca în urmă cu vreo cinci ani, când pe bancheta din spate era full de bagaje, de parcă eram niște târgoveți care merg la piață încărcați cu varză. O să ne luăm o cutie portbagaj pentru plafon încăpătoare și ergonomică. Dar neapărat una de la un brand cunoscut!

Nu ca acum un an, când Vlad s-a gândit că, dacă tot urmează ca să mergem cu Ștefi de 1 Mai la mare, ar fi bine ca să testăm un soi de cutie de pus bagajele din material textil pe care i-a dăruit-o vărul Săndel. Ideea în sine părea ok: eu am comparat-o cu o husă din aceea în care pui așternuturile de iarnă în timpul verii și apoi o depozitezi în șifonier vreme de multe luni de zile. Plus că, știți cum se zice: „Calul de dar (cutia portbagaj, fie și second hand în cazul nostru) nu se caută la dinți (adică la calitate)!” Am zis atunci bogdaproste și asta a fost!

Deci am studiat noi minunea și, la prima vedere, părea în regulă: se puteau pune în ea hainele de schimb ale lui Ștefi, ba chiar și unele dintre hainele noastre mai groase, direct, fără a mai fi așezate în valize (oricum nu aveam decât două acasă!), fermoarul se închidea la prima studiere corespunzător, ba chiar și ancorarea părea sigură.

Și am pornit noi voioși la drum. În special eu tresăltam de fericire că am putut lua cam tot ce am vrut în mica vacanță la mare, fără a mai primi reproșuri că m-am decis ca să plimb tot conținutul șifonierului cu noi, pe litoralul Mării Negre.

Uite însă că nu a trecut mult și, pe drum (din fericire nici nu ajunsesem pe autostradă!), la un moment dat am observat că zboară haine pe lângă mașină. Evident, erau hainele noastre care ieșiseră din sclavie și încercau sentimentul libertății totale! Șoc și groază! Se desfăcuse cutia portbagaj burdușită până la refuz. Motivul? Sistemul de închidere ce avea o defecțiune ascunsă! Bine că n-am provocat vreun accident partenerilor la trafic sau chiar nouă!

A fost o vacanță de 1 Mai până la urmă frumoasă, dar modul cum a început călătoria s-a dovedit a fi unul de-a dreptul dezastruos.

Așa că de-acum ne-am învățat bine lecția și vom comanda online, de la o firmă serioasă, atât un suport bicicletă auto pe cârlig, precum și o cutie portbagaj încăpătoare cu fixare pe plafonul mașinii. De calitate superioară.

De ce nu o cutie portbagaj îngustă și un suport pentru bicicletă care să poată fi așezate ambele pe plafonul autovehiculului?

Știu, ar fi putut ca să încapă și cursiera lui Ștefi lejer așa! Doar că mi-am dat seama că nu-mi ajunge spațiul! Vreau un al doilea portbagaj generos, nu un spațiu strâmt, pentru înghesuit cu mare chin acolo doar niște schiuri iarna și un cort vara, eventual niște undițe! Nu facem nicio mare economie de spațiu așa!

c2

Din acest motiv am zis că vom alege cu foarte mare atenție cutia portbagaj, după pățania pe care am avut-o. Și așa va fi!

Prietenii pasionați de ciclism, care fac ture montane frecvent, ne-au sfătuit ca să alegem o variantă de suport transport biciclete pe cârlig de remorcare, așa că după multe ore de cugetare în familie, am decis ca să mergem pe varianta asta, nu către un accesoriu de pus pe plafonul mașinii. Așa împăcăm și capra și varza. Adică pe mine (care vreau să iau multe, multe, multe lucruri în vacanță) și pe Ștefi (care vrea să aibă bicicleta cu el)! 

Am găsit la AutoGedal.ro suporturi biciclete cu prindere pe cârligul de autogedal-300x300remorcare și alegerea unuia dintre ele ni s-a părut cea mai bună soluție cost/calitate/eficiență. Prin simpla rabatare, ele permit accesul la portbagaj, iar în cazul depozitării se pot plia rapid.

Noi am ales un suport pentru 3 biciclete cu prindere pe cârligul de remorcare, rabatabil și pliabil. Are sistem anti-furt pentru suport și biciclete. În plus, e prevăzut cu semnale luminoase și suport pentru numărul de înmatriculare, fiind omologat RAR și EU.

Deocamdată, în excursia asta, o să luăm doar bicicleta de antrenament a lui Ștefi, de probă, să vedem cum se descurcă suportul pe cârlig în trafic. Dar eu zic că nu vor fi probleme.

Bine ancorată astfel, bicicleta o să fie bine protejată de accidente, mai ales că, achiziționând un suport de firmă, o să stăm liniștiți. Materialele din care este confecționat accesoriul auto ales sunt de cea mai bună calitate, nu o să se îndoaie sau să se rupă la un drum așa de provocator precum este acela la care vom porni noi peste câteva săptămâni.

Revenind la ce mă doare pe mine (nu râdeți!), cutia portbagaj cu prindere pe bare transversale ideală, accesoriu indispensabil pentru călătoria noastră de Paști, ea va fi fabricată din plastic dur – ABS, dacă e posibil cu dublă deschidere și cu închidere automată, pentru o manevrare mai ușoară. Plus că modelul ales este omologat, ca să nu avem surprize neplăcute la drum.

Știu, unii vor spune că tot mai bună e o cutie portbagaj textilă, mai ales dacă e produsă de un brand renumit, dar eu m-am lecuit definitiv! Prefer să văd stoluri de grauri, vrăbiuțe, chiar și de ciori, nu cârduri de haine însuflețite ce se cred păsări, oricât ar fi ele de viu colorate și parfumate cu balsam scump de rufe!

Sunt de acord că având un astfel de accesoriu exterior auto textil, mașinuța noastră, pe numele ei de alint Miftode, ar arăta cool, exact ca un drumeț pe patru roți cu un rucsac în spinare (am vrut să zic broască țestoasă, însă cred că nu i-ar plăcea!), dar mai bine să arate ca un cărăuș care poartă o cutie portbagaj ermetic închisă din plastic (am văzut unele extrem de aspectuoase pe net, la autogedal.ro!). Pentru liniștea mea sufletească e mai sigur așa.

O pățanie de genul ăsta, ce are ca vedete un stol de haine zburătoare și o cutie portbagaj primită moca, se acceptă prima oară și stârnește hazul cunoscuților, dar deja a doua oară denotă că nu ne-am învățat lecția din îndărătnicie ori, mai grav, din prostie crasă.

Obligatoriu vom să alegem un model de cutie portbagaj compatibil cu marca mașinii. Noroc că producătorii dau dimensiunile exacte la fiecare produs din această categorie de accesorii auto. Nu uitați nici voi de acest mic detaliu esențial, deși uneori puteți fi orbiți de cum arată produsul în cauză. Verificați lungimea, lățimea și înălțimea cutiei de depozitare bagaje pe plafonul mașinii. Este importantă capacitatea (măsurată în litri, ca la rucsacuri!), nu zic nu, dar dimensiunile chiar contează la aceste cutii pentru instalat pe autovehiculele personale! 

Și pentru că e vorba de accesorii, să vă amintesc și vouă: prietenii ne-au sfătuit ca în momentul în care ancorăm bicicleta lui Ștefi pe suport să luăm de pe vehiculul pe două roți orice ar putea să fie pierdut pe drum (chiar și acele mici componente ale bicicletei ce s-ar putea desface ușor).

După ce febra pregătirilor va trece, deși au și ele farmecul lor, va fi grozav.

Sunt convinsă că ne vom descurca de minune cu achizițiile online de la AutoGedal.ro și vom avea cea mai grozavă vacanță de Paști în primăvara asta. Ne vom bucura de munte, Ștefi se va antrena cu spor supravegheat de Vlad, iar eu mă voi zbengui prin iarbă cu Zâmbărici cât va fi ziua de lungă, pentru că deja i-am pus în bagajul personal canin atât felurile de mâncare preferate, dar și o groază de jucării. Și un cățel are drept la un rucsac personal, nu-i așa? Nu doar oamenii și o mașină fercheșă pe nume Miftode. După cum vedeți, eu fac ce fac și tot la cutia portbagaj mă gândesc: păi dacă tot va fi loc, nu văd de ce să nu ocupăm tot spațiul liber!!! Universului nu-i plac spațiile goale. N-am dreptate?!?