Arhive pe categorii: superblog 2014

„Go Fun Yourself!” – Cum au calatorit Mariuca si Creionel in Lumea de Dincolo de Oglinda


Creionul se rostogoli incet spre marginea biroului, apoi isi lua avant si se arunca spre podea cu un curaj de care nici chiar el insusi nu se credea capabil… Distractie la maxim!

Ce grozav e sa fii pasare!!! Cat de minunat mai este zborul… Sa vezi lumea de sus… Asa… precum un zepelin din secolul 19…

Gusta din plin senzatia aceea: „Sunt un creion si zbooor!”

Aterizarea a fost nitel cam zguduita, dar asa e prima data… „Data urmatoare va fi mai bine”, se consola singur. „Noroc ca sunt un creion cu guma si asta a mai atenuat contactul cu solul…”



Hai sa ma mai dau de-a dura nitel, ca nu-mi plac deloc opririle bruste nici macar atunci cand alunec pe hartie”, se hotari el…

Creionul se rostogoli zlobiu pana spre marginea peretelui cand, deodata, simti ca incepe din nou sa pluteasca, lucru ce ii dadu fiori de placere pe mina rosie, ce-i tinea loc de coloana vertebrala creativa…

De data asta cazu pe moale, pe un soi de fire verzulii, care, descoperi cu uimire curand, erau fire de iarba. De unde insa iarba la etajul al doilea intr-un bloc din Berceni?

Isi inalta mirat varful inrosit de febra descoperirii si constata ca… pur si simplu trecuse prin oglinda mare aflata in odaie.

Wauuu! Ce tare!” gandi creionul… „Pacat doar ca sunt singur aici, de cealalta parte a oglinzii…”

In acel moment, Mariuca intra in camera, cu bratele pline de cadouri…Azi era ziua ei… Tocmai ce implinise 18 ani…

Primise o gramada de felicitari, multe cadouri, buchete imense de crizanteme galbene, dar parca lipsea ceva… Se prabusi in fotoliul din camera si inchise ochii, incercand sa se odihneasca nitel, acum, la final de zi…

Pendula din sufragerie se auzi batand maiestuos miezul noptii… Bang!.. Bang!…. de douasprezece ori…

„Mariuca!!! Mariuca!!!” se auzi un glascior subtirel venind dinspre perete…

Ca prin vis deschise ochii si il vazu pe Creionel, prietenul ei cu ajutorul caruia desena atatea lucruri minunate, in oglinda, strigandu-i cu glas pitigaiat: „Vino si tu aici!!! Treci prin oglinda si vino incoace! E grozav!”

Mariuca se ridica cu greu din fotoliu si atinse oglinda… Era rece, neteda, la fel ca intotdeauna… Doar ca in loc sa isi vada propria imagine in luciul argintiu al acesteia, zari un peisaj straniu, din viitor, desprins parca din benzile desenate japoneze… Si, undeva pe un soi de tapsan, langa un drum asfaltat, Creionel ii tot facea semne, topaind precum un pui de cangur pe guma personala de care era asa de mandru.

„Nu pot intra, Creionel! Tu cum ai ajuns acolo?”

„M-am dat de-a dura! Ghemuieste-te si rostogoleste-te pana aici! Hai, curaj!”
Inca ametita de aburii sampaniei pe care o bause la petrecerea data de ziua ei, Mariuca isi zise ca nu are ce pierde…

Se aseza pe podea si se dadu tumba peste cap spunandu-si in gand:

„Rostogol, rostogol,

Prin oglinda incetisor,

Deschide Lumea Color

Si primeste-un calator!”.

La fel facea demult, in copilarie, inainte de a se apuca sa-si deseneze visele pe hartie.


Ups! Iata ca metoda cu rostogolitul a functionat, pentru ca, la oprirea din rostogolit se trezi intr-un loc fabulos… Multe, multe culori, miliarde de nuante de culori o asaltau din toate partile cu sclipirile lor vii.

– Mariuca, Mariuca, ce bine ca ai venit! Hai sa vedem unde am ajuns! Priveste, acolo, in departare, un oras ca acela de l-am desenat noi acum cativa ani la concursul Toyota!, topai entuziast creionul vorbitor in jurul ei.

Mariuca se ridica si incepu sa observe cu atentie in jur… Se afla in apropierea unei autostrazi netede ca-n palma, de culoarea galben-fistic… In zare se vedeau niste cladiri inalte de sticla, luminate in nuante rosietice, albastre, movulii…

Niste drone argintii baleiau tacute solul…

– Mergem Creionel, dar cu ce? Statii de autobuz nu-s pe autostrada…
-Pai nu esti cu mine? Hai sa desenam iute un obiect pentru miscare rapida, asa, dupa sufletul nostru… Dar sa fie ceva futurist, cu margini ascutite si unghiuri eye-catching! Sa fie o masina cu personalitate!

– Ok, ok”, zise Mariuca… Dar ce fel de personalitate s-ar potrivi in Lumea asta de Dincolo de Oglinda, Creionel? X, X-play, X-cite, X-clusiv sau X-wave?”

– Eu zic sa aiba una cvintupla, ca sa ne potrivim cu ambientul. Sa fie in cinci dimensiuni, asa cum suntem si noi: indrazneti, jucausi, stilati, unici, adaptabili la ceea ce vom intalni aici”, decreta serios Creionel, dupa ce cugeta nitel.

Creionel, ajutat de Mariuca, desena pe o planseta imaginara, faurita din straturi translucide de aer masina visurilor lor…

Rezultatul a fost cu adevarat deosebit: avea o grila in forma de X, pentru a atrage toate privirile locuitorilor orasului din zare, luminile de zi erau innobilate cu tehnologia LED, ca sa nu mai vorbim de spoiler si de stopurile ce ieseau teribil in evidenta.

Dupa ce s-au consultat, Creionel si Mariuca au concluzionat ca o asemenea masinuta nu are voie sa cunoasca cuvantul „plictisitor”, de aceea, s-au gandit sa ii dea ocazia ca in functie de starea de spirit a soferului, aceasta sa isi poata schimba culoarea „X”-ului grilei, a gurilor de ventilatie si sa isi puna in evidenta partea inferioara a masinii cu ajutorul unei game largi de stickere speciale.

Evident, punand cap de Mariuca la cap de Creionel, rodul imaginatiei lor nu putea sa fie funny la exterior si banal la interior!…

Asa ca au dotat minunea pe patru roti cu o multime de lucruri indispensabile unui sofer care tocmai a implinit 18 ani.

Mariuca a tinut mult ca sa aiba masina cea sportiva si un sistem novator multimedia x-touch la care sa se poata conecta smartphone-ul… Oare aici, in lumea asta, exista semnal la mobil?

Nu conteaza, important este ca au acum un mijloc de locomotie supercalifragilistic cu adevarat unic!

Doar ca el, mijlocul de miscare pe roti, nu avea inca un nume..

Au asezat masina pe autostrada, i-au dat ocol de cateva ori, admirand-o cat este de frumoasa, Creionel cu ajutorul gumei personale a mai sters cateva linii ajutatoare, pentru ca opera lor sa fie cu adevarat PERFECTA, dar tot nu aveau nicio idee cum sa o boteze…

Pana la urma s-au decis sa porneasca asa, intr-un vehicul fara nume, cu mandrul Creionel la volan, pentru ca Mariuca inca nu avea carnet de sofer…

– Ay, ay, goooooo!, striga creionul cel rosu de la adrenalina multa care ii pulsa in inimioara lui de grafit colorat!

– Go Fun Yourself!, exclama si Mariuca surescitata.

Pe drumul spre Orasul din Oglinda au decis ca numele de AYGO i se potriveste cel mai bine acestui mijloc de deplasare auto imaginat chiar de ei insisi.

Acolo, in urbea aceea cu cladiri de sticla luminoasa, s-au intalnit fata in fata cu VIITORUL. Au vazut lucruri fantastice, pe care mintea de secol 21 nu le putea cuprinde, dar cu ajutorul masinii lor fantastice, care, asemeni unui cameleon se transforma instant, functie de situatie, nu s-au simtit straini, ci au facut cu brio fata situatiei, distrandu-se la maxim.

 

Iar dupa ce au calatorit asa nu mai putin decat un an incheiat prin tinuturile Lumii din Oglinda, au decis ca e vremea sa se reintoarca Dincoace de Oglinda. Anul sabatic luase sfarsit!

Pe Aygo l-au lasat acolo, pentru ca era facut pentru vremurile acelea, iar ei s-au dat de-a rostogolul din nou pe tapsanul de unde pornisera in aventura, in timp ce Mariuca rostea cu glas scazut:

„Rostogol, rostogol,

Prin oglinda incetisor,

Deschide-te drum usor,

Pan’la mine-n dormitor!”


Un zgomot sec o facu pe Mariuca sa tresara… Buimacita inca, privi razele lunii pline care se intindeau precum niste serpisori adormiti pe podeaua camerei… Era inca in fotoliul ei comod, iar pe jos, de pe coperta unei reviste auto, zambea indraznet NOUL AYGO de la Toyota…

Visase calatoria prin oglinda sau chiar fusese Dincolo? „Nu mai conteaza”, se gandi ea. Saptamana viitoare oricum se va inscrie la scoala de soferi, iar parintilor ei, care i-au promis o masina asa cum si-o va dori ea, de-acum stia ce sa le ceara…

„Baaang!”… Se auzi lung ecoul ultimei batai de miezul noptii, de dincolo, din sufragerie… Pendula mare, de lemn de cires, masura in continuare relativitatea Timpului…

Mariuca se duse spre fereastra si respira cu nesat aerul dulce-racoros al inceputului de toamna… Era majora, avea 18 ani si un noian de vise de infaptuit…Luna sclipea aproape de ea, argintie, mare cat o roata Toyota…

Doar un creion rosu, cazut in apropierea oglinzii mari ce acoperea aproape un sfert de perete, sclipi jucaus din varful sau putin tocit… Era Creionel!

– articol scris pentru SUPERBLOG 2014 – etapa a 2-a

Gerovital H3 Men – farmec copleşitor… în tolbă de vânător!


Nicu este, precum prea bine ştiţi, amicul meu de o viaţă.

Ne cunoaştem încă de pe vremea când frecventam aceeaşi grădiniţă de cartier, eram vecini de dulăpioare şi împărţeam frăţeşte acelaşi roboţel uimitor în sala de joacă.

De multe ori ne-am apărat reciproc de răutatea altor copii, dar ne-am scăpat şi pielea de pedepsele părinţilor, acoperindu-ne de câte ori făceam câte o nefăcută. Iar cu imaginaţia noastră nelimitată, zău că se întâmplau cam des asemenea boroboaţe copilăreşti.

Vremea a trecut fulgerător şi odată cu ea şi căţăratul în rol de cimpanzei autohtoni prin copacii de pe stradă sau în podul bunicii, în căutare de comori ale piraţilor.

Acum suntem „mari” şi priorităţile s-au schimbat de când am devenit majori. Nu, nu, sergenţi majori, ci majori ca număr de ani adunaţi pe cardul vieţii.

Aţi observat că, de la o vreme, toţi ne indeamnă să ne trăim vieţile „pe card”? O fi bine, o fi rau, voi ce ziceti?

De atâtea plăţi fără cash o să uităm şi să mai numărăm: răsărituri de soare în Bucegi, apusuri la Vama Veche, puzderii de stele pe platourile din Făgăraş, iubiri şi săruturi furate, priviri timide sau curajoase, vise şi dezamăgiri, hohote de râs şi puhoaie de lacrimi fierbinţi…

De ce vă spun toate lucrurile astea?

Pentru că mai zilele trecute, smartphone-ul meu a început să sune extrem de insistent.. Era Nicu, prietenul meu din copilărie care, la fel cum procedează de mulți ani, cum dă de greu, hop cu întrebările asupra mea, ca să îi dau un sfat înțelept (am uitat să vă zic că sunt mai mare decât el cu fix 14 zile, așa că musai să mă asculte, la ce experiență de viață am, comparativ cu el!).

– Măriuca, am nevoie de un sfat “de suflet”, mi-a spus pe nerăsuflate. Putem să ne vedem la o pizza în după-amiaza asta, în Centrul Vechi?

– Sigur, boierule, i-am răspuns eu de îndată, doar mă cunoști, abia aștept să te văd și să mai povestim de-ale noastre!

La ora 5 p.m. fix mă aștepta nerăbdător în faţa clădirii Cecului Mare de pe Calea Victoriei și, până să zic eu ceva, Nicu a rostit cu o emoție copleşitoare care îi gâtuia cuvintele:

– Măriuco, sunt terminat… M-AM ÎNDRĂGOSTIT!

– Aoleu, te pomenești că de mine! ii făcui eu un semn complice cu ochiul.

– Ei, cum de tine?!! Ce, crezi că stric eu o prietenie trainică precum a noastră, pe viață, pentru o dragoste, care nu știu niciodată când şi cum o să se termine?

– Ok, ok, glumeam… Până să se termine iubirea asta, zi-mi cum a început și cine e fericita?

– Hai să mergem la pizzeria noastră, că e mult de povestit, mi-a zis Nicu cu un glas așa de amărât, de parcă i se înecase toată flota de corăbii (aia pe care nu a avut-o și nici nu o să o aibă vreodată!)

După vreo oră și mai bine eram pusă la curent cu tot: cine e fata, din ce oraș este, ce pasiuni are, ce liceu a terminat, ce medie a luat la bac și cum de e în grupă cu Nicu, totul…

Aaaa! Nu vă gândiți că mutulică ăla de Nicușor știa toate amănuntele astea, le-am aflat chiar la pizzerie, de pe net: că mândrulița cu pricina avea și pagină de Facebook și blog personal actualizat la zi… Noroc că luasem tableta la mine!

După aceea am pus la punct o strategie traznet și, pentru că emotivitatea în fața fetelor care nu-i sunt camarade din fragedă copilărie (cum era cazul meu!) trebuia anihilată pe vecie, mi-a venit ideea salvatoare, în timp ce amestecam cu paiul, gânditoare, în paharul mare de cola aşezat în faţa mea pe masă…

– Nicule, frăţioare, ştii tu reclama aia de la televizor cu noua gama Gerovital pentru bărbați, de la Farmec?

10563155_10152408666728763_3823601827418099807_n

– Cea cu tipul vânător și cele două căprioare pițipoance?

– Aia! Ce zici? Te bagi?

– La ce soro? Să agăț două individe într-un club? Păi io nu-s în stare acum să mă fac remarcat de o colegă de facultate cuminte și tu mă trimiți la unele versate? Triunghi amoros îmi trebuie mie? Pardon, pătrat amoros!

– Oprește-te! Stai blând! mai că i-am strigat eu să înceteze, pentru că, dus de val, începuse să vorbească nițel cam tare și două fete de la masa vecină începuseră să chicotească, privind conspirativ pe sub genele lor false spre nefericitul Nicușor…

– Ce să mă opresc, că nici nu am pornit la așa vânătoare și nici nu o s-o fac! Eu o vreau pe Sânziana mea! Ştii ce ochi catifelaţi de căprioară are? Nu mă interesează pițipoancele de București!

– Ok… Ok… Am zis eu altceva? Mă gândeam să folosești armele vânătorului din clip… Produsele Gerovital H3 Men… Farmec garantat! Nu că tu nu ai fi fermecător când vrei, nu mă înțelege greșit… Dar la căpriţele urbane cu priviri de catifea e soluţia sigură! Or să te vâneze ele pe tine, mai dihai decât ai vrea chiar tu însuţi!

Nicu făcu ochii mari și decretă cu un zâmbet larg, fericit că nu îl trimit să agațe țipe prin baruri:

 

– Așa mai vii de-acasă, Măriuco! Pai hai să mergem chiar acum să le cumpărăm, că suntem în Centrul Vechi! Suntem înconjurați de magazine pe-aici!

– S-a făcut, hai să achităm nota și să mergem la shopping de cosmeticale masculine!…

 

Uite așa s-a făcut amicul meu cel timid cu niște arme irezistibile de atras privirile și inima Sânzianei!

Am cumpărat de toate, 11 produse în total, să aibă omul arme și gloanțe parfumate suficiente în tolbă pentru  împușcat cu amor colega de facultate cuminte:

Print

Crema antirid Gerovital H3 MEN cu acid hialuronic, vitamina E si Juvinity, componente ce diminuează pierderile de apă, combat aspectul tern al pielii și protejează fibrele de colagen și elastină proprii pielii;

Spuma de ras Gerovital H3 MEN cu extract vegetal de Boswellia Serrata și alantoina, plus mentol;

Balsamul după ras Gerovital H3 MEN cu o textură ușoară, fără alcool, ce asigură calmarea imediata a pielii, previne iritațiile și ajută pielea să se refacă rapid după bărbierit;

Deodorante antiperspirante Gerovital H3 MEN de 40 ml, în cele patru sortimente diferite – Active, Fresh, Confident, Seductive – fiecare cu un parfum elegant și foarte masculin: unul cu note de citrice, altul de cedru, unul de mentă şi, preferatul meu, cel de coacăze;

Șamponul antimatreata Gerovital H3 MEN;

Șamponul contra caderii parului Gerovital H3 MEN;

Gelul de par Gerovital H3 MEN îmbogățit cu keratina și provitamina B5, ce hraneşte firul de par și îi conferă şi un efect de styling spectaculos (fără însă a-i da lui Nicuşor, amicul meu, un aer de manelist de Ferentari).

Gelul de dus Gerovital revigorant H3 MEN cu extract certificat de rodie și un complex revigorant de ingrediente secrete, tocmai bune pentru seducerea căprioarelor de oraş.

Ce ziceți, poate să reziste Sânziana la așa arme fermecătoare?

La nicio zi de când am întocmit noi planul de atac, Nicușor s-a schimbat total. În bine, evident! Nu, nu și-a luat nasul la purtare, a rămas același băiat la locul lui, doar că deja a început să fie vizibil în faţa colegelor, care au început să îi cam dea târcoale, săgetându-l ele cu priviri admirativ-pofticioase, asa de mult farmec a început să aibă…

farmec2-300x300

Sânziana încă se mai ține tare, dar încet-încet o să îl remarce și ea, că dacă nu, mai născocim noi ceva și până la urmă, precum o caprioară modernă, o să se lase vânătă cu plăcere de așa mândru vânător cum este amicul meu!

Print

 – articol scris pentru SuperBlog 2014 – etapa 1

Vii si tu la maratonul Superblog 2014?


CapturăLume, lume, incepe concursul saptamana viitoare!!!

Cum ce concurs?

Superblog 2014, cum care?

Stiu, stiu, sunteti si voi din tagma novicilor in ale blogaritului, dar am auzit eu de la aia mai vechi (a se citi: „sor’mea”!) ca daca te arunci in focurile Superblogului iesi calit nevoie mare, asa, ca sabiile alea ale samurailor si nimic nu te mai infricoseaza.

Tocmai de-aia am zis si eu ca e cazul sa nu mai stau pe margine si sa ma arunc cu tot curajul de care sunt capabila in prapastia cuvintelor (legata de o coarda elastica, ce credeti!) si sa aduc de acolo, pe blogul meu, ce e mai bun: inspiratie, veselie, focuri de artificii, susur de izvoare, suierul vantului tomnatic, curcubee si fuioare de ceata, ce mai, de toate pentru toti cititorii mei (sper eu, tot mai numerosi!)

Haideti si voi sa coboram in genuni, pentru ca mai apoi sa ne inaltam spre stele, sa aratam ca putem scrie advertoriale si ALTFEL!

Succes tuturor!