– Ura!!! Uite că a venit până la urmă! Păcat doar că nu putem să testăm acum espressorul ăsta fercheș, că nu mai dormim toată noaptea! Dar mâine, la prima oră, cine o să bea cafea super? Noi!!!
Mă uit la Vlad cum țopăie prin bucătărie de bucurie în timp ce ține în brațe cutia cu noul nostru automat de cafea.Și coletul nu e chiar ușor. Zâmbesc și îl privesc cu duioșie. Clar a dat iar în mintea copiilor! Noroc că mâine e sâmbătă și avem timp ca să aflăm toate secretele funcționării espressorului minune. Bine că am prins reducerea asta la aparate electrocasnice și l-am putut lua aproape la jumătate de preț! Cu restul de bani, poate weekendul viitor mergem la mare. Ce facem weekend încă nu ne-am decis, dar ne vine nouă o inspirație de moment după cafea, nu-mi fac griji din pricina asta.
-Uite ce fain arată pe blatul din bucătărie, nu-i așa? Hai, spune și tu ceva, te rog….
Are o privire rugătoare, precum un cățeluș care a primit o jucărie nouă, iar acum își roagă stăpânul ca să se joace cu el.
Aprob zâmbitoare că espressorul chiar arată bine în locul unde l-a așezat și apoi îl scot cu forța din încăpere pe Vlad, pentru că dacă ar fi fost după el l-ar fi admirat până după miezul nopții…
…………………………..
„Cât o fi ceasul? Zorii încep să se arate. Ce bine că m-au scos aseară din cutie! Nu mi-ar fi plăcut să mai stau încă o noapte în cutia aia de carton, deși nu pot să zic că nu era comod între bucățile de polistiren. Dar sunt totuși un espressor sensibil, care suferă de claustrofobie! Asta e, n-am ce să fac! Noroc că acum pot să respir în voie pe blatul ăsta frumos! Văd că lângă mine e și un borcan mare cu boabe de cafea premium. Și bio pe deasupra! Abia aștept să le macin și apoi să prepar o cafea clasa întâi, așa cum am fost eu proiectat să o fac. Mi-am repetat în noaptea asta de zeci de ori procesul tehnologic, nici n-am putut să închid un led de nerăbdare. Bine, acum și noii mei stăpâni au contribuit un pic la asta: m-au conectat la priză când m-a adus curierul ieri după-amiază, ca să vadă dacă funcționez. Am clipit vesel ca o instalație de Crăciun! Cafea de-a mea nu au băut, pentru că era prea târziu, dar în dimineața asta au promis că o vor încerca. Nu-mi fac griji! Voi deveni rapid aparatul lor electrocasnic favorit, pentru că o dimineață fără o cafea bună, savurată pe îndelete, în 99% din cazuri e o dimineață ratată.
Știți, când stăteam în depozitul acelui magazin online magNET.ro, mă gândeam că n-o să mă aleagă nimeni pentru că sunt un espressor scump. La figurat e de la sine înțeles că sunt un drăgălaș, dar și la propriu.
De regulă, oamenii preferă mai degrabă să își ia o râșniță electrică și să facă așa cum se pricep cafea la ibric. Espressorul e pentru birou, gândesc ei. Plus că e și foarte scump, mai bombănesc în mintea lor. Nu-i deloc adevărat. Eu și confrații mei, preparatori de cafele la comandă, ne potrivim în orice bucătărie obișnuită, cât de mică ar fi ea, plus că de multe ori magazinele online, precum e și magNET.ro ne scot la vânzare cu reduceri substanțiale de preț. Ca să fim produse electrocasnice accesibile tuturor.
În ce mă privește, eu tare mă bucur că am ajuns la o familie fără prejudecăți care a avut curaj să facă pasul cel mare și să mă comande. Chiar fără să mă vadă în realitate. Bine, am văzut bucuros (când m-au scos din cutie) și alte aparate Philips prin bucătărie, pe-aici, deci cei doi sunt fani ai brandului.
Se pare că a existat un magnetism puternic între noi chiar de cum m-au zărit în poză pe site-ul magazinului online. Păi nici nu se putea să fie altfel: cei din generația mea avem râșnițe de cafea 100% ceramice care pot măcina cafea pentru minim 20.000 de cești de espresso cu o aromă amețitoare, cu aceeași concentrație întotdeauna, indiferent de boabele puse, datorită tehnologiei Gusto Perfetto.
Chiar sunt un espressor tare isteț: nu am nevoie decât de câteva reglaje de buton și pot să ofer la comandă o cafea de lungimea și concentrația dorită. Ba chiar țin minte setările și pe viitor pot să ofer același tip de espresso.
Stăpânii mei m-au ales și pentru că sunt un espressor ideal pentru cupluri. Am o funcție specială care îmi permite să ofer două cești dintr-o dată. Cafeaua bună se bea în doi, nu unul să aibă o ceașcă aburindă, iar celălalt partener să se uită cu jind la automatul de cafea așteptând să fie gata și cafeluța lui.
Am auzit aseară că le-a plăcut mult de mine. Păi nici nu se putea altfel: sunt zvelt, nu mare cât un dulap. Micuț, drăguț și ergonomic. Plus că am acces frontal la rezervorul de apă și containerul pentru deșeuri.
Le voi oferi stăpânilor mei cafea fierbinte, la temperatura care trebuie, pentru că posed încă o tehnologie de vârf ce se cheamă Thermoblock.
Și nu v-am zis ultimul meu secret: îmi și curăț automat cu apă circuitul de cafea atât la pornire, cât și la oprire, de aceea cafeaua pe care eu o prepar are întotdeauna un gust divin.
Sunt un espressor longeviv, deci pot funcționa optim mulți ani de-acum înainte. Pentru asta chiar pot comunica inteligibil cu stăpânii mei, ca să le spun când am nevoie de o detartrare și cum trebuie ei să procedeze pas cu pas ca să am parte de un tratament de rejuvenare eficient. Bineînțeles, pentru dușurile obișnuite pot să mă desfac ușor, așa încât unitatea de preparare a cafelei să ajungă sub jetul reconfortant de apă de la robinet.
Dar aud pași… Vai, vai, vai! Ce emoții am! Simt că vibrez cu tot cu blatul de bucătărie! Voi prepara cafele pentru prima dată!!!”
…………………………………
Vlad mă trage de mână ca pe o somnambulă, nerăbdător să ajungă mai repede acolo unde am pus noi aseară espressorul… Așa îl trăgeam și eu aseară, dar în sens invers, spre dormitor!
Îl urmez încă adormită pe jumătate, supărată că nu m-a lăsat să dorm mai mult azi, în prima zi de weekend.
- Hai iubire, hai odată, să-l încercăm mai repede!
E nerăbdător precum un copilaș care a primit de la Moș Crăciun o jucărie nouă.
Eu merg împleticindu-mă pe hol și alunec în final pe un scaun din bucătărie. Încă mai sper că trezirea mea forțată se petrece în vis, că nu e de-adevăratelea. Vreau să dorm!!!
Îmi fac o pernă pe masă din propriile-mi brațe pe care îmi sprijin capul ciufulit. Cu ochii închiși îl aud pe Vlad cum umblă prin încăpere… Dar sunetele sunt îndepărtate… Tare îndepărtate…
Deodată, o aromă puternică îmi gâdilă plăcut nările… A ce miroase așa de bine?… Inspir adânc și, în câteva clipe, efluvii de senzații olfactive extrem de plăcute îmi inundă ființa. Deschid ochii mari…
- A ce miroase așa bine? întreb eu perfect trează.
Vlad se uită la mine cu un zâmbet larg până la urechi și îmi arată din priviri minunăția de automat de cafea care tocmai toarnă în cești lichidul negru, înviorător.
Ce bine că am găsit automatul ăsta între multele promoții espressoare existente în magazinul online magNet.ro!
Evident că n-aș fi luat decât un automat de făcut cafea espresso Philips, pentru că la noi în casă avem o mulțime de aparate de la acest brand. Cine este vânător de oferte electrocasnice, asemeni nouă, știe că se pot cumpăra obiecte de calitate dacă ești pe fază când sunt perioade de reduceri. Bine, nu de Black Friday, ci mai degrabă în cursul anului.
Iubitul meu aduce cu eleganță cele două cești de cafea aburindă la masa unde stau. Mai inspir încă o dată aroma vitalizantă de cafea și sorb cu grijă o primă înghițitură. O explozie puternică precum un Big-Bang, dar la scară micro, se petrece instant înăuntrul ființei mele! Simt că fiecare celulă mi umple brusc cu energie la maxim.
Mă uit la Vlad și îmi dau seama că este și el copleșit, la fel ca și mine, de puterea băuturii energizante.
Zâmbim și ne felicităm încă o dată pentru alegerea făcută.
După ce ne savurăm pe îndelete cafelele, uitându-ne cu drag la noul membru al familiei noastre de aparate electrocasnice din bucătărie, îl denumim pe loc pe domnul espressor automat Philips HD8650/09 (Black) [Seria 2000] … Chef Expresso. La noi toate obiectele au nume, pentru că fiecare în parte ne ajută ca să ne construim o realitate doar a noastră, de poveste. Așa putem ca să trecem lin peste toate provocările pe care le avem de înfruntat în mod cotidian.
Apoi decidem ca să mergem într-un loc deosebit sâmbăta asta, ca să legăm cumva achiziția espressorului de o mică excursie inedită. Eu am ales Palatul Mogoșoaia, unde nu fusesem până atunci. În NLP se numește ancoră ce vom face noi acum.
Am mers cu metroul până la ieșirea din București și apoi pe jos vreo trei kilometri. Doar avem energie de-acum pentru întreaga zi, nu-i așa? A fost minunat, mai ales că am dat peste o muzeografă cum rar mai se găsește în zilele noastre. Dar despre ce am văzut acolo, la muzeu, o să vă povestesc cu altă ocazie. Doar atât vă spun acum: prima dată am fost în fosta bucătărie și sală de mese a Palatului. Oare să fi fost o întâmplare? Eu cred că nu!
- articol scris pentru Spring SuperBlog – proba 13
Blogul lui Blogurici 