Arhive etichetă: spring superblog

O cutie portbagaj și un suport auto biciclete de calitate, cele mai bune accesorii de luat în vacanță


Vacanța de Paști 2019 deja se întrezărește în zare, iar sublima noastră familie, compusă din patru membri de seamă, dacă îl punem la socoteală și pe Zâmbărici, năstrușnicul nostru cățel, începe încetișor ca să se pregătească de plecarea spre o nouă aventură prin România mai puțin cunoscută de turiști.

Anul acesta este unul foarte special, pentru că Ștefi va participa la prima lui competiție de ciclism serioasă, până acum mulțumindu-se doar cu întreceri pentru copii ocazionale, de weekend, desfășurate prin diverse zone ale Bucureștiului.

visând la Turul Franței

micii campioni cicliști (foto arhiva personală)

I-a plăcut mult anul trecut de copiii ce au participat la cursa desfășurată în jurul Deltei Văcărești. Așa de tare, încât a decis că asta vrea să facă și el în următorii ani. Ciclism… Mie, în schimb, mi se pare înfricoșător și să mă uit la Turul Franței uneori. Mai ales când sunt etape montane și sportivii aceia profesioniști se strecoară la limită printre mașinile tehnice ale echipelor ce cară pe suporturi biciclete de rezervă. Ca să nu mai vorbesc de motocicletele acelea, pe care stau cocoțați în poziții de echilibru extrem de precar, cameramani de-a dreptul nebuni, ce sfidează inconștienți pericolul mortal la care se expun uneori.

Trasee precum Alpe d’Huez, Mont Ventoux, Col du Tourmalet sau Col de la Madeleine te înspăimântă și când le privești la televizor, darămite să le mai  și parcurgi tu însuți pe două sau chiar pe patru roți!

Plus că, atunci când spui ciclism de performanță, automat te gândești la substanțe interzise, nu-i așa?

„Noroc” că românii nu prea sunt selectați în marile competiții internaționale de profil, deci nu prea sunt riscuri ca Ștefi să ajungă vreodată (drept ciclist profesionist) prin Pirinei sau prin Alpii Francezi și nici să ruleze falnic pe două roți pe Champs-Elysees, asta dacă va mai rămâne vreo piatră pe bulevard nescoasă de Vestele Galbene, evident, până crește el mare și campion!

Cei familiarizați cu Turul Franței știți de porțiunile de pavate…. Probabil că deja la Paris au apărut anul acesta zone de „gropate” (ce, doar noi să avem gropi pe drumuri?), deci, ca să mă refer la prezent, în 2019 nu prea văd ca marea competiție ciclistă a Europei să mai se finalizeze în „orașul luminilor”. Părerea mea! La câți bani sunt băgați în sărbătoarea asta sportivă a bătrânului continent de către sponsori, organizatorii nu vor risca un fiasco al Turului Franței, deși etapa ultimă din 28 iulie s-a stabilit încă din anul trecut ca să se desfășoare pe traseul Rambouillet – Paris Champs-Elysees!

Dar cine să știe ce va fi peste 10 – 15 ani?

Oricum, ideea e că noi, acum, în anul de grație 2019, adică eu și mica mea familie veselă, am decis ca să plecăm de Paști la munte, așa, mai spre sud-vestul țării… Zonă extraordinară dacă o cunoști, cu multe energii benefice, perfecte pentru reîncărcarea bateriilor.

Va trebui să mergem cu mașina personală de această dată, nu ca în alți ani când preferam trenul și apoi să luăm vreun microbuz local. E prima vacanță când merge cu noi și Zâmbărici, domnul cățel. Dar și bicicleta de antrenament a lui Ștefi!

O să fie o vacanță un pic prelungită, nu doar un weekend, de aceea, fiind vorba de o săptămână la munte, ne-am gândit să nu ne mai complicăm aiurea cu rezervările la pensiuni sau hoteluri (e dificil când ai cu tine un cățel și o bicicletă!), ci să campăm mai degrabă undeva în natură. Vremea pare prielnică, deci o conectare cu Mama Pământ nu poate să ne fie decât benefică tuturor.

Doar că va trebui să cărăm cu noi și cortul (noroc că e încăpător!) și toate accesoriile pe care le mai presupune o asemenea vacanță de primăvară în mijlocul naturii (măsuță, șezlonguri, veselă etc.). Nu sunt puține. Ca să nu mai spun că unele dintre ele sunt destul de impozante ca mărime.

Cum nu vreau să mai pățim ca în urmă cu vreo cinci ani, când pe bancheta din spate era full de bagaje, de parcă eram niște târgoveți care merg la piață încărcați cu varză. O să ne luăm o cutie portbagaj pentru plafon încăpătoare și ergonomică. Dar neapărat una de la un brand cunoscut!

Nu ca acum un an, când Vlad s-a gândit că, dacă tot urmează ca să mergem cu Ștefi de 1 Mai la mare, ar fi bine ca să testăm un soi de cutie de pus bagajele din material textil pe care i-a dăruit-o vărul Săndel. Ideea în sine părea ok: eu am comparat-o cu o husă din aceea în care pui așternuturile de iarnă în timpul verii și apoi o depozitezi în șifonier vreme de multe luni de zile. Plus că, știți cum se zice: „Calul de dar (cutia portbagaj, fie și second hand în cazul nostru) nu se caută la dinți (adică la calitate)!” Am zis atunci bogdaproste și asta a fost!

Deci am studiat noi minunea și, la prima vedere, părea în regulă: se puteau pune în ea hainele de schimb ale lui Ștefi, ba chiar și unele dintre hainele noastre mai groase, direct, fără a mai fi așezate în valize (oricum nu aveam decât două acasă!), fermoarul se închidea la prima studiere corespunzător, ba chiar și ancorarea părea sigură.

Și am pornit noi voioși la drum. În special eu tresăltam de fericire că am putut lua cam tot ce am vrut în mica vacanță la mare, fără a mai primi reproșuri că m-am decis ca să plimb tot conținutul șifonierului cu noi, pe litoralul Mării Negre.

Uite însă că nu a trecut mult și, pe drum (din fericire nici nu ajunsesem pe autostradă!), la un moment dat am observat că zboară haine pe lângă mașină. Evident, erau hainele noastre care ieșiseră din sclavie și încercau sentimentul libertății totale! Șoc și groază! Se desfăcuse cutia portbagaj burdușită până la refuz. Motivul? Sistemul de închidere ce avea o defecțiune ascunsă! Bine că n-am provocat vreun accident partenerilor la trafic sau chiar nouă!

A fost o vacanță de 1 Mai până la urmă frumoasă, dar modul cum a început călătoria s-a dovedit a fi unul de-a dreptul dezastruos.

Așa că de-acum ne-am învățat bine lecția și vom comanda online, de la o firmă serioasă, atât un suport bicicletă auto pe cârlig, precum și o cutie portbagaj încăpătoare cu fixare pe plafonul mașinii. De calitate superioară.

De ce nu o cutie portbagaj îngustă și un suport pentru bicicletă care să poată fi așezate ambele pe plafonul autovehiculului?

Știu, ar fi putut ca să încapă și cursiera lui Ștefi lejer așa! Doar că mi-am dat seama că nu-mi ajunge spațiul! Vreau un al doilea portbagaj generos, nu un spațiu strâmt, pentru înghesuit cu mare chin acolo doar niște schiuri iarna și un cort vara, eventual niște undițe! Nu facem nicio mare economie de spațiu așa!

c2

Din acest motiv am zis că vom alege cu foarte mare atenție cutia portbagaj, după pățania pe care am avut-o. Și așa va fi!

Prietenii pasionați de ciclism, care fac ture montane frecvent, ne-au sfătuit ca să alegem o variantă de suport transport biciclete pe cârlig de remorcare, așa că după multe ore de cugetare în familie, am decis ca să mergem pe varianta asta, nu către un accesoriu de pus pe plafonul mașinii. Așa împăcăm și capra și varza. Adică pe mine (care vreau să iau multe, multe, multe lucruri în vacanță) și pe Ștefi (care vrea să aibă bicicleta cu el)! 

Am găsit la AutoGedal.ro suporturi biciclete cu prindere pe cârligul de autogedal-300x300remorcare și alegerea unuia dintre ele ni s-a părut cea mai bună soluție cost/calitate/eficiență. Prin simpla rabatare, ele permit accesul la portbagaj, iar în cazul depozitării se pot plia rapid.

Noi am ales un suport pentru 3 biciclete cu prindere pe cârligul de remorcare, rabatabil și pliabil. Are sistem anti-furt pentru suport și biciclete. În plus, e prevăzut cu semnale luminoase și suport pentru numărul de înmatriculare, fiind omologat RAR și EU.

Deocamdată, în excursia asta, o să luăm doar bicicleta de antrenament a lui Ștefi, de probă, să vedem cum se descurcă suportul pe cârlig în trafic. Dar eu zic că nu vor fi probleme.

Bine ancorată astfel, bicicleta o să fie bine protejată de accidente, mai ales că, achiziționând un suport de firmă, o să stăm liniștiți. Materialele din care este confecționat accesoriul auto ales sunt de cea mai bună calitate, nu o să se îndoaie sau să se rupă la un drum așa de provocator precum este acela la care vom porni noi peste câteva săptămâni.

Revenind la ce mă doare pe mine (nu râdeți!), cutia portbagaj cu prindere pe bare transversale ideală, accesoriu indispensabil pentru călătoria noastră de Paști, ea va fi fabricată din plastic dur – ABS, dacă e posibil cu dublă deschidere și cu închidere automată, pentru o manevrare mai ușoară. Plus că modelul ales este omologat, ca să nu avem surprize neplăcute la drum.

Știu, unii vor spune că tot mai bună e o cutie portbagaj textilă, mai ales dacă e produsă de un brand renumit, dar eu m-am lecuit definitiv! Prefer să văd stoluri de grauri, vrăbiuțe, chiar și de ciori, nu cârduri de haine însuflețite ce se cred păsări, oricât ar fi ele de viu colorate și parfumate cu balsam scump de rufe!

Sunt de acord că având un astfel de accesoriu exterior auto textil, mașinuța noastră, pe numele ei de alint Miftode, ar arăta cool, exact ca un drumeț pe patru roți cu un rucsac în spinare (am vrut să zic broască țestoasă, însă cred că nu i-ar plăcea!), dar mai bine să arate ca un cărăuș care poartă o cutie portbagaj ermetic închisă din plastic (am văzut unele extrem de aspectuoase pe net, la autogedal.ro!). Pentru liniștea mea sufletească e mai sigur așa.

O pățanie de genul ăsta, ce are ca vedete un stol de haine zburătoare și o cutie portbagaj primită moca, se acceptă prima oară și stârnește hazul cunoscuților, dar deja a doua oară denotă că nu ne-am învățat lecția din îndărătnicie ori, mai grav, din prostie crasă.

Obligatoriu vom să alegem un model de cutie portbagaj compatibil cu marca mașinii. Noroc că producătorii dau dimensiunile exacte la fiecare produs din această categorie de accesorii auto. Nu uitați nici voi de acest mic detaliu esențial, deși uneori puteți fi orbiți de cum arată produsul în cauză. Verificați lungimea, lățimea și înălțimea cutiei de depozitare bagaje pe plafonul mașinii. Este importantă capacitatea (măsurată în litri, ca la rucsacuri!), nu zic nu, dar dimensiunile chiar contează la aceste cutii pentru instalat pe autovehiculele personale! 

Și pentru că e vorba de accesorii, să vă amintesc și vouă: prietenii ne-au sfătuit ca în momentul în care ancorăm bicicleta lui Ștefi pe suport să luăm de pe vehiculul pe două roți orice ar putea să fie pierdut pe drum (chiar și acele mici componente ale bicicletei ce s-ar putea desface ușor).

După ce febra pregătirilor va trece, deși au și ele farmecul lor, va fi grozav.

Sunt convinsă că ne vom descurca de minune cu achizițiile online de la AutoGedal.ro și vom avea cea mai grozavă vacanță de Paști în primăvara asta. Ne vom bucura de munte, Ștefi se va antrena cu spor supravegheat de Vlad, iar eu mă voi zbengui prin iarbă cu Zâmbărici cât va fi ziua de lungă, pentru că deja i-am pus în bagajul personal canin atât felurile de mâncare preferate, dar și o groază de jucării. Și un cățel are drept la un rucsac personal, nu-i așa? Nu doar oamenii și o mașină fercheșă pe nume Miftode. După cum vedeți, eu fac ce fac și tot la cutia portbagaj mă gândesc: păi dacă tot va fi loc, nu văd de ce să nu ocupăm tot spațiul liber!!! Universului nu-i plac spațiile goale. N-am dreptate?!?

 

Dodo, dă-ne nouă astăzi, rapid, pizza pentru orice eveniment!


Mare om a fost acela care a inventat pizza rotundă, mă gândeam în timp ce dădeam comanda pe site-ul celor de la Dodo pizza favorită. Așa cum nu ne putem imagina lumea fără roată, tot așa o petrecere informală nu mai e petrecere fără niște pizza aburindă livrată la timp! Nu ar avea pentru gazdă niciun haz ca să stea și să bucătărească din greu preparând aluatul, plus că fără un cuptor potrivit, oricum nu va fi la fel de gustoasă precum cea adusă de curier.

Am descoperit de ceva vreme acest brand, Dodo Pizza, care, surpriză, se referea inițial la o firmă de IT. Uite că există una care face și pizza! Reală, nu virtuală! Păi dacă nu în fața calculatorului poți savura mai bine una, când să o faci?

Acum nu mai există singurătate. Dacă ai o conexiune la internet nu mai ești singur. Să zicem că e ziua ta, dar uite că nu ai niciun prieten prin preajmă în mod fizic, nici rude, iar de lucrat, fiind freelancer, lucrezi acasă. Ce te faci? Sper că nu apuci să îți plângi de milă și să îți spui cu glas abia șoptit: „La mulți ani, mie!” (Știu eu pe cineva care așa făcea până de curând!)

Mai bine dai sfoară-n țară, adică pe Facebook și pe alte rețele sociale și îți organizezi o petrecere virtuală de aniversare. Comanda pizza de la Dodo, dacă locuiești în București sau Brașov, ajunge cu sistemul de livrare pizza în maxim 45 de minute și poți ca să dai iute start petrecerii. Ai de unde alege pizza potrivită pentru tine, îți garantez! Plus că, dacă ai noroc și traficul e așa de aglomerat că nu primești deliciul culinar în maxim trei sferturi de oră, te-ai scos! Primești și un bonus constând într-o pizza gratuită pentru că ai fost răbdător…

Categoric, pizza e una dintre cele mai tari invenții gastronomice de pe planetă!

Plus că putem compara liniștiți pizza cu zodiacul! Ce, ați văzut până acum o hartă astrologică pătrată? Evident că nu! Iar faptul că acum, din pricina pofticioșilor, se taie de regulă în șase sau opt porții, nu contează… Puteți cere telefonic să fie împărțită înainte de ambalare în 12 părți egale și gata, puteți avea… o pizza astrologică!!!

Și așa am ajuns la numărul ezoteric 12… 12 ore pe ceas, 12 zodii și, de ce nu, 12 apostoli. Ce, ei nu mâncau? Ia gândiți-vă la Cina cea de Taină? Oare dacă întâlnirea secretă se petrecea în zilele noastre ce feluri de pizza ar fi comandat fiecare apostol?

Blasfemie? Degeaba vor țipa unii ca din gură de șarpe că nu avem voie să imaginăm asemenea lucruri, eu nu văd de ce nu am face-o. Doar apostolii erau oameni și ei. Acum, în varianta nouă se numesc… evangheliști tehnologici!

De curând am fost la petrecerea de nuntă a unor prieteni corporatiști unde, în loc de sărmăluțele tradiționale, pe masă chelnerii au pus la loc de cinste platouri mari cu sortimente diverse de pizza. Și nu s-a supărat nimeni. Ba din contră, aș putea spune…

Bine, țața Florica sosită din Brezoaiele a șoptit ea verișoarei miresei că „s-a stricat de tot tineretul ăsta“, dar cine să stea să o mai asculte în condițiile în care atmosfera s-a detensionat brusc, mai ales că mesenii s-au prins rapid că pizza merge de minune și cu vin, nu doar cu sucul carbogazos binecunoscut…

Mi-a plăcut mult că prietenii mei, fani declarați ai acestui tip de mâncare pentru petreceri amicale, s-au îngrijit ca fiecare să poată să își aleagă pizza dorită: vegetariană sau pentru carnivori, cu ciuperci, roșii, salam, brânzeturi diverse, cașcaval, măsline, șuncă fină, cârnăciori picanți, spanac și condimente de toate felurile…

Ba mai mult decât atât, mirele și mireasa, petrecăreți cu vechime prin Centrul Vechi, s-au îngrijit ca să existe un loc unde cei greu de mulțumiți își pot pune pe blatul de pizza aburind ce garnituri vor. Și, trebuie să recunosc, a fost mare îngrămădeală în colțul acela, toți vrând să se distreze făcându-și cea mai supercalifragilistică pizza din câte s-a văzut pe fața pământului. Cum unii luaseră și ceva pahare cu vin la bord, evident că au inventat combinații de topping-uri culinare ce i-ar face invidioși oricând pe jurații de la „Chefi la cuțite”.

Se pare că începe să devină o modă printre tineri ca să petreacă așa cum simt ei mai bine, liberi, neconstrânși de conveniențe prostești, indiferent că e vorba de o aniversare, un botez sau chiar o nuntă.

Sinceră să fiu, nu m-ar mira ca să fie prezentă curând pizza chiar și la parastase, alături de colivă (care tot rotundă e!)… Că de petreceri de divorț la pizzerie am auzit frecvent. Nu de alta, dar e în ton cu separarea: o felie tu, o felie eu, chiar și câte o felie pentru viitorii parteneri, că doar proaspeții oameni liberi nu se vor călugări după ce au semnat actele la notar!

Chiar și după aceea, unde se pot duce părinții care au program de vizitare cu prichindeii, dacă nu la o pizza? Asta dacă nu au custodie comună și atunci îi pot lua mult mai des, mai ales când au mai descoperit un fel de pizza foarte gustos!

Dar chiar dacă e grozav să mănânci o pizza în oraș, parcă tot mai bună e dacă o comanzi acasă, recunoașteți? Chiar și dacă ești doar cu iubita sau iubitul, dacă vreți o seară relaxantă, de care să vă amintiți mai apoi cu drag, nu ar trebui să lipsească o comandă la pizzeria favorită. Nu trebuie neapărat o cină romantică pentru fandosiți!

Și uite că, încet-încet, am ajuns de unde am plecat și chiar mai departe: seară pentru îndrăgostiți, petrecerea de nuntă, după ce perechea a mers la biserică, divorț, unde se poate merge în cadrul programului de vizitare cu prichindeii rămași la fostul partener/ă de viață…

Așadar, revin cu întrebarea de la început: ce tip de pizza ar fi comandat Iisus pentru fiecare apostolii lui la Cina cea de Taină? Nu dați cu pietre pentru îndrăzneala mea!

Păi hai să ne gândim logic și să asociem fiecare apostol cu o zodie și apoi cu un tip de pizza de la Dodo pe care un Iisus modern l-ar comanda pentru fiecare dintre oamenii săi la faimoasa întrunire secretă, dacă ea s-ar petrece în București sau în Brașov…

Apropo, știți că Dodo Pizza e un brand prezent în 12 țări? Oare este o întâmplare că m-am gândit la asocierea aceasta?

1. Petru – zodia Berbec

Pentru că istoria îl descrie drept un lider puternic, ca pe unul dintre fondatorii Bisericii Creștine, aprig la mânie, dar corect (dovadă că acum are rol decizional la porțile Raiului pentru sufletele aliniate frumos ce vor să treacă în Lumină), cred că o pizza Chicken Ranch cu șuncă, mozzarella, sos ranch, roșii proaspete, piept de pui și usturoi proaspăt ar fi cea mai nimerită.

2. Simon Zilotul – zodia Taur

Unul din cei mai cunoscuți luptători împotriva asupritorilor romani, poate să fie asemuit cu actualii corporatiști ce fac parte din mișcarea Rezist. Inteligent, combativ, deși îi plăcea să trăiască bine, nu dorea să fie cocoșat de impozite aberante. Deci una sățioasă, cu de toate, dar nu exagerat de scumpă fără motiv, precum este pizza 4 Seasons cu șuncă, modelizarea, oregano, pepperoni salam, sos de roșii, roșii proaspete, danian White și ciuperci i-ar fi probabil pe plac.

3. Iacob – zodia Gemeni

Un apostol ce avea darul oratoriei, un influencer pentru marile mase, probabil că ar fi în zilele noastre suficient de orgolios pentru a nu accepta să mănânce același tip cu majoritatea. O pizza Hawaii cu ananas, șuncă, mozzarella și sos de roșii ar fi mai pe gustul lui, urmând ca mai apoi să îi determine și pe alții să o prefere în locul sortimentelor tradiționale, postând apoi pe Instagram opinia lui, după ce s-a delectat cu ea.

4. Andrei – zodia Rac

Cel mai drag apostol al românilor, un pic mai solitar, preferând oricând să stea cu clanul lui (nu degeaba mai e cunoscut și drept apostolul lupilor!) va ține cont și de preferințele celorlați și va alege un set de pizze speciale Combo Nr. 3 compus din pizza „Pepperoni și ardei”, pizza „Roșii și usturoi”, pizza „Cârnăciori vânătorești”, pizza „Șuncă și roșii”, pizza „Ciuperci și măsline” pe care, eventual, să o poată împărți cu alți meseni, dacă aceștia vor dori acest lucru.

5.Ioan – zodia Leu.

Iată un alt lider al Bisericii, un reprezentant de prim ordin al zodiei, dovadă că dacă vom citi cu atenție scrierile sale vom descoperi că de multe ori texte redactate pe un ton foarte afectat. E cert că nu îi lipsea absolut deloc stima de sine. Sortimentul care i-ar fi plăcut ar fi fost probabil pizza Dodo cu șuncă, mozzarella, pepperoni salam, ardei gras, sos de roșii, roșii proaspete și ciuperci.

6. Filip – zodia Fecioară

Un apostol orientat spre meditație, care despica firul în patru, minuțios până la exasperarea celorlalți, probabil că o pizza Vegetariană cu busuioc, ceapa roșie, măsline rondele, mozzarella, ardei gras, sos de roșii, roșii proaspete, danish white și ciuperci ar fi singura ce l-ar mulțumi (cât de cât!).

7. Bartolomeu – zodia Balanței

Posesor al farmecului dat de un umor fin dar tăios specific nativilor zodiei Cântarului (uită-te la Cristian Tudor Popescu, ca să înțelegi ce zic!), cu multă putere de a însufleți masele, ar merita o pizza Cheeseburger cu sos cașcaval, vită, bacon, ceapă roșie, mozzarella, castraveți murați și roșii proaspete. I-ar plăcea cu siguranță!

8. Toma Necredinciosul – zodia Scorpion

Un personaj mereu suspicios, ar avea nevoie în zilele noastre ca în prealabil să meargă el personal la firma ce livrează pizza la domiciliu, să verifice dacă totul este respectat, așa încât produsul pe care îl va mânca să fie unul care nu îl va îmbolnăvi. Noroc că la Dodo este permis acest lucru! O pizza Tuna cu ton, ceapă roșie, măsline rondele, mozzarella, oregano și sos de roșii s-ar putea să fie alegerea favorită.

9. Iacob al lui Zevedeu – zodia Săgetător

Al treilea pilon de nădejde al Bisericii, alături de Petru și Ioan, un cunoscător al multor lucruri, nu putea să nu fie expert și în gastronomie. Și atunci, pentru că testând înveți, va alege cel mai probabil o pizza, precum Prosciutto & Funghi de la Dodo cu șuncă, mozzarella, sos de roșii si ciuperci, iar dacă o să-i placă, o să o recomande călduros și altora.

10. Matei – zodia Capricorn

Oare ce pizza s-ar potrivi unui colector de impozite (adică unui lucrător la ANAF modern)? Un lucrător la stat are acum venituri mari, nu se mulțumește cu orice. Chiar dacă e gratis, oferită de Iisus, e clar că un Matei modern va dori cel mai scump și mai exclusivist tip. Dar neaoș, românesc. O pizza Dracula cu sos chipotle, mozzarella, pepperoni salam, jalapeno, chorizo salam si sos de roșii s-ar putea să îl satisfacă cât de cât, dacă ar fi un evanghelist actual al finanțelor, voi ce credeți?

11. Iuda Tadeul – zodia Vărsător

Un apostol curios, mereu dispus ca să încerce lucruri noi, dar să aibă și o libertate neîngrădită. O pizza Carnivor cu șunca, mozzarella, pepperoni salam, chorizo salam, sos de roșii si piept de pui o să fie exact ce îi trebuie. Nu de alta, dar veganii 100% îi par foarte plicticoși uneori!

12. Iuda Iscarioteanul – zodia Pești

Cel mai detestat dintre apostoli, din pricina greșelilor făcute. Nici măcar o pizza nu e în stare să aleagă așa cum trebuie, dar un Iuda modern va putea fi adus pe calea cea bună de prieteni, chiar dacă se spune că un om nu se schimbă. Ok, nu se schimbă personalitatea, dar gusturile se mai ajustează, măcar pe ici pe colo. Iar când însuși Iisus e acela ce face comanda (adică plătește el!), parcă lucrurile sunt un pic altfel…

S-ar putea să nu mai aibă nevoie de arginții ăia acum cu mutră de bitcoin. O pizza Double Pepperoni cu mozzarella, pepperoni salam și sos de roșii ar fi varianta ideală în anul de grație 2019.

Ce părere aveți? În definitiv apostolii din vechime erau și ei oameni. Iar evangheliștii tehnologici moderni de unde ar putea ei ca să mănânce o pizza pe gustul lor, dacă nu de la o firmă unde IT-ul e la mare cinste. Știați că în Rusia deja Dodo a livrat cu drona pizza? E și asta o metodă de a evita aglomerația din trafic, nu-i așa?

Asocierile de mai sus le-am făcut pornind de la ideea evangheliștii sunt o specie de specialiști foarte apreciați în zilele noastre. Deci nu vă grăbiți să acuzați! Evanghelistul tehnologic este o persoană specială care nu e focusat pentru ca stoarcă bani de la client, ci îi oferă generos o grămadă de gratuități. Este acel om dintr-o corporație ce face memorabil brandul și se luptă pentru supremație cu adversarii direcți din alte companii similare. Eficiența unui evanghelist se măsoară nu în vânzările efectuate, ci în ceva mult mai subtil: în gradul de utilizare a tehnologiei noi și de procentajul de satisfacție al acelora care o folosesc. Iar pentru asta, o pizza gustoasă livrată la timp nu poate decât să fie o sursă gastronomică de inspirație!

Dreptul la vacanță: de la drumul impus al vieții la călătoriile liber alese


Un vechi poet irlandez, Oliver Goldsmith, spunea odinioară că viața este o călătorie care trebuie făcută până la capăt, indiferent de cât de rele sunt drumurile și locurile de cazare.

Vacanțe frumoase pentru vieți împlinite

Perfect adevărat, dar pe parcurs mai e nevoie și de câte o evadare de la ruta impusă, fie ea și de scurtă durată. Dacă vreți, un astfel de respiro poate să fie privit ca o viață în miniatură, mergând până la sublimare. O mini-viață în care tu alegi cât de accidentată să fie calea sau cât de lină, dacă vrei să dormi sub cerul liber, la cort într-o poieniță, direct pe nisipul de la Vama Veche sau într-un hotel din România ori de pe meleaguri străine.

Dreptul la vacanță ar trebui să facă parte din categoria de drepturi fundamentale ale omului. Ar trebui înscris la loc de cinste, pentru că nu poți ca să îți împlinești menirea hărăzită de Destin dacă nu iei contact și cu alte realități simultane, paralele, de preferință cât mai diferite de aceea care îți este familiară.

O firmă de turism bună te poate orienta în alegerea unei vacanțe ideale!

Călătoriile liber alese cu inteligență te modelează, te scot din cotidian, te provoacă de multe ori să fii Tu, cel adevărat, să arunci măștile impuse de societate. Iar de cele mai multe ori o agenție de turism îți poate da imboldul de care ai nevoie.

Captură

Christian Tour susține Dreptul la vacanță! Și mă bucură asta! Au acolo propuneri de vacanță la mare sau la munte, în țară sau în locuri exotice, de circuite culturale extrem de interesante.

CT-DreptulLaVacanta1-1

O călătorie ezoterică, un vis transformat în realitate!

Era o vreme când a merge într-o astfel de evadare din cotidian îmi era inaccesibilă. Doamne, cât de tare îmi doream în copilărie o vacanță adevărată! Într-o familie disfuncțională nu prea ai parte de așa ceva.

Și atunci visam… Mă imaginam la munte cu prietenii și număram anii ce mă despărțeau de majorat, când, credeam eu, voi avea parte de prima mea vacanță.

Nu ceream mult… Doar un loc liniștit, tainic, unde să merg cu cortul și chitara mea, alături de oameni dragi… Departe de București, de aburii de alcool din casă, de certurile părinților: pur și simplu să stau pe iarbă în miez de noapte, să mă pierd printre puzderia de stele, să îmi aleg un meteorit care cade spre pământ și să îmi pun o dorință: aceea de a avea pace sufletească. Să simt cum Nava-Pământ călătorește și ea prin Sistemul Solar, iar, la o scară mai mare, întreaga Cale Lactee… Să mă topesc în Infinit…

Până atunci citeam „Cireșarii” lui Constantin Chiriță… Și „Toate pânzele sus” scrisă de Radu Tudoran… Iar și iar…

549318_575820539114608_433962_n

Eu nu am poze din copilărie de prin concediile cu familia, pentru că noi nu mergeam nicăieri… Deși mi-ar fi plăcut să merg, de exemplu, să merg într-o vacanță cu Christian Tour! O agenție de turism care susține dreptul la călătoriile liber alese în țară și străinătate merită toată aprecierea mea…

Până târziu, nici aparat de fotografiat nu am avut, pentru că pe vremea aceea nu existau telefoane inteligente. Și chiar dacă ar fi existat, probabil că tata ar fi spart smartphone-ul la prima beție. Asta dacă am fi avut bani ca să îl cumpărăm!

Și iată că acel moment a sosit până la10532559_873502746013051_3552526571469614917_n urmă… Acea PRIMA MEA VACANȚĂ o pot defini, fără nicio ezitare, drept o călătorie inițiatică. A fost așa cum am visat: prieteni speciali, campare undeva în Munții Apuseni, într-un loc magic, situat în afara rutelor turistice banale. Așadar, a fost o vacanță în România, nu pe vreun tărâm exotic. Dar memorabilă!

Nu prea am povestit multe lucruri până acum despre acea călătorie, pentru că lucrurile speciale trebuie ținute bine tăinuite în sipetul sufletului. Așa cum despre o iubire adevărată nu vorbești, nu îți expui sentimentele la tarabă pe Facebook și Instagram, nici o Vacanță Altfel nu trebuie murdărită de multe cuvinte. Eventual pui o poză-două, fără explicații…. Doar atât…

Oricine ar trebui ca să facă măcar o dată în viață o astfel de călătorie… Deși nu sunt întotdeauna ușoare… Un drept, chiar și dreptul la vacanță vine însoțit de niște obligații… Norocul este că, de regulă, oportunitatea unei asemenea vacanței apare fix când ai nevoie de a-ți aduna forțele și a reveni apoi cu bateriile încărcate pe drumul cunoscut al Vieții.  În momentele-cheie mai apare câte o piesă-pivot, pe harta voiajului fiecăruia prin aceasta existență…

Am ajuns dificil la locul de campare, în  prima mea vacanță adevărată, într-o mașină de teren care, după ce a lăsat în urmă și ultimele pensiuni din Alba, a început să urce gâfâind pe cărărui abrupte, printre cețuri. În mașină se auzeau acorduri de salsa. Ce ancoră NLP mai bună poate exista decât muzica?

În cele zece zile de vacanță, de cum cădea noaptea, ne strângeam în jurul focului ce străpungea cu sulițe de lumină eterul, în încercarea de a se uni cu stelele de pe bolta cerească și povesteam despre drumețiile făcute în împrejurimi, despre trecut și viitor, în jurul unei căni cu vin fiert… Ascultam uneori și muzica lui Gheorghe Iovu…

Apoi plecam în călătorii în alte lumi, prin portaluri șamanice de lumini și umbre, în Lumea de Jos, în Lumea de Sus… Era suficient sunetul unei tobe lovită ritmic de un prieten și de o zuruitoare, nu ne trebuia vreo băutură amerindiană de tipul ayahuasca…

Bătăile inimii tuturor se aliniau și fiecare pleca în călătoria lui inițiatică lansându-se în astral din poienița situată în Apuseni…  Pentru că o explorare a Sinelui nu poate fi decât individuală… Fiecare dintre noi trăia plenar sentimentul de Aici și Acum.

Și acum, când fac orice fel de meditație, îmi aleg drept loc de vis acea poieniță montană transilvană… Nu există pentru mine un spațiu mai încărcat de energie pozitivă.

Alegeți-vă și voi de la Christian Tour o destinație specială și apoi dați-vă dreptul la vacanță. O vacanță memorabilă!

IMG_0099

 

Articol pentru proba 1 Spring SuperBlog2019.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Spring SuperBlog 2019, o provocare pentru creativitate


Spring SuperBlog 2019

Spring SuperBlog 2019 a început azi, de Mărțișor și m-am decis că ar fi bine să particip din nou la marea competiție a creativității blogosferice!

Se desfășoară până la jumătatea lunii lui aprilie 2019, deci sunt extrem de puține probe. Pentru cineva care în ultima perioadă a scris mult, tare mult, a scrie așa de puține articole (numărabile, după socoteala mea pe degete) e ghiocel la ureche (sic!), mai ales dacă mă gândesc că în ultimele luni am redactat și câte 15 articole pe zi care să se înscrie în nesuferite „Brif-uri ale lui Procust”.

Mi se pare o reală desfătare să o iau razna cu imaginația pe câmpii de cuvinte, limitându-mă desigur la bariera de 1.000, impusă (din fericire!) de către organizatori.

Abia aștept să mă înscriu în competiție cu primul text, care, am văzut, este despre vacanță:-) Super!!!

Pentru mine, a scrie creativ, nu impersonal, așa cum mi s-a tot cerut în ultima perioadă, este fără îndoială o adevărată relaxare. Abia aștept!

Vă invit să citiți articolele pe care le voi publica aici și să le comentați dacă vă face plăcere!