Vacanța de Paști 2019 deja se întrezărește în zare, iar sublima noastră familie, compusă din patru membri de seamă, dacă îl punem la socoteală și pe Zâmbărici, năstrușnicul nostru cățel, începe încetișor ca să se pregătească de plecarea spre o nouă aventură prin România mai puțin cunoscută de turiști.

Anul acesta este unul foarte special, pentru că Ștefi va participa la prima lui competiție de ciclism serioasă, până acum mulțumindu-se doar cu întreceri pentru copii ocazionale, de weekend, desfășurate prin diverse zone ale Bucureștiului.

I-a plăcut mult anul trecut de copiii ce au participat la cursa desfășurată în jurul Deltei Văcărești. Așa de tare, încât a decis că asta vrea să facă și el în următorii ani. Ciclism… Mie, în schimb, mi se pare înfricoșător și să mă uit la Turul Franței uneori. Mai ales când sunt etape montane și sportivii aceia profesioniști se strecoară la limită printre mașinile tehnice ale echipelor ce cară pe suporturi biciclete de rezervă. Ca să nu mai vorbesc de motocicletele acelea, pe care stau cocoțați în poziții de echilibru extrem de precar, cameramani de-a dreptul nebuni, ce sfidează inconștienți pericolul mortal la care se expun uneori.

Trasee precum Alpe d’Huez, Mont Ventoux, Col du Tourmalet sau Col de la Madeleine te înspăimântă și când le privești la televizor, darămite să le mai  și parcurgi tu însuți pe două sau chiar pe patru roți!

Plus că, atunci când spui ciclism de performanță, automat te gândești la substanțe interzise, nu-i așa?

„Noroc” că românii nu prea sunt selectați în marile competiții internaționale de profil, deci nu prea sunt riscuri ca Ștefi să ajungă vreodată (drept ciclist profesionist) prin Pirinei sau prin Alpii Francezi și nici să ruleze falnic pe două roți pe Champs-Elysees, asta dacă va mai rămâne vreo piatră pe bulevard nescoasă de Vestele Galbene, evident, până crește el mare și campion!

Cei familiarizați cu Turul Franței știți de porțiunile de pavate…. Probabil că deja la Paris au apărut anul acesta zone de „gropate” (ce, doar noi să avem gropi pe drumuri?), deci, ca să mă refer la prezent, în 2019 nu prea văd ca marea competiție ciclistă a Europei să mai se finalizeze în „orașul luminilor”. Părerea mea! La câți bani sunt băgați în sărbătoarea asta sportivă a bătrânului continent de către sponsori, organizatorii nu vor risca un fiasco al Turului Franței, deși etapa ultimă din 28 iulie s-a stabilit încă din anul trecut ca să se desfășoare pe traseul Rambouillet – Paris Champs-Elysees!

Dar cine să știe ce va fi peste 10 – 15 ani?

Oricum, ideea e că noi, acum, în anul de grație 2019, adică eu și mica mea familie veselă, am decis ca să plecăm de Paști la munte, așa, mai spre sud-vestul țării… Zonă extraordinară dacă o cunoști, cu multe energii benefice, perfecte pentru reîncărcarea bateriilor.

Va trebui să mergem cu mașina personală de această dată, nu ca în alți ani când preferam trenul și apoi să luăm vreun microbuz local. E prima vacanță când merge cu noi și Zâmbărici, domnul cățel. Dar și bicicleta de antrenament a lui Ștefi!

O să fie o vacanță un pic prelungită, nu doar un weekend, de aceea, fiind vorba de o săptămână la munte, ne-am gândit să nu ne mai complicăm aiurea cu rezervările la pensiuni sau hoteluri (e dificil când ai cu tine un cățel și o bicicletă!), ci să campăm mai degrabă undeva în natură. Vremea pare prielnică, deci o conectare cu Mama Pământ nu poate să ne fie decât benefică tuturor.

Doar că va trebui să cărăm cu noi și cortul (noroc că e încăpător!) și toate accesoriile pe care le mai presupune o asemenea vacanță de primăvară în mijlocul naturii (măsuță, șezlonguri, veselă etc.). Nu sunt puține. Ca să nu mai spun că unele dintre ele sunt destul de impozante ca mărime.

Cum nu vreau să mai pățim ca în urmă cu vreo cinci ani, când pe bancheta din spate era full de bagaje, de parcă eram niște târgoveți care merg la piață încărcați cu varză. O să ne luăm o cutie portbagaj pentru plafon încăpătoare și ergonomică. Dar neapărat una de la un brand cunoscut!

Nu ca acum un an, când Vlad s-a gândit că, dacă tot urmează ca să mergem cu Ștefi de 1 Mai la mare, ar fi bine ca să testăm un soi de cutie de pus bagajele din material textil pe care i-a dăruit-o vărul Săndel. Ideea în sine părea ok: eu am comparat-o cu o husă din aceea în care pui așternuturile de iarnă în timpul verii și apoi o depozitezi în șifonier vreme de multe luni de zile. Plus că, știți cum se zice: „Calul de dar (cutia portbagaj, fie și second hand în cazul nostru) nu se caută la dinți (adică la calitate)!” Am zis atunci bogdaproste și asta a fost!

Deci am studiat noi minunea și, la prima vedere, părea în regulă: se puteau pune în ea hainele de schimb ale lui Ștefi, ba chiar și unele dintre hainele noastre mai groase, direct, fără a mai fi așezate în valize (oricum nu aveam decât două acasă!), fermoarul se închidea la prima studiere corespunzător, ba chiar și ancorarea părea sigură.

Și am pornit noi voioși la drum. În special eu tresăltam de fericire că am putut lua cam tot ce am vrut în mica vacanță la mare, fără a mai primi reproșuri că m-am decis ca să plimb tot conținutul șifonierului cu noi, pe litoralul Mării Negre.

Uite însă că nu a trecut mult și, pe drum (din fericire nici nu ajunsesem pe autostradă!), la un moment dat am observat că zboară haine pe lângă mașină. Evident, erau hainele noastre care ieșiseră din sclavie și încercau sentimentul libertății totale! Șoc și groază! Se desfăcuse cutia portbagaj burdușită până la refuz. Motivul? Sistemul de închidere ce avea o defecțiune ascunsă! Bine că n-am provocat vreun accident partenerilor la trafic sau chiar nouă!

A fost o vacanță de 1 Mai până la urmă frumoasă, dar modul cum a început călătoria s-a dovedit a fi unul de-a dreptul dezastruos.

Așa că de-acum ne-am învățat bine lecția și vom comanda online, de la o firmă serioasă, atât un suport bicicletă auto pe cârlig, precum și o cutie portbagaj încăpătoare cu fixare pe plafonul mașinii. De calitate superioară.

De ce nu o cutie portbagaj îngustă și un suport pentru bicicletă care să poată fi așezate ambele pe plafonul autovehiculului?

Știu, ar fi putut ca să încapă și cursiera lui Ștefi lejer așa! Doar că mi-am dat seama că nu-mi ajunge spațiul! Vreau un al doilea portbagaj generos, nu un spațiu strâmt, pentru înghesuit cu mare chin acolo doar niște schiuri iarna și un cort vara, eventual niște undițe! Nu facem nicio mare economie de spațiu așa!

Din acest motiv am zis că vom alege cu foarte mare atenție cutia portbagaj, după pățania pe care am avut-o. Și așa va fi!

Prietenii pasionați de ciclism, care fac ture montane frecvent, ne-au sfătuit ca să alegem o variantă de suport transport biciclete pe cârlig de remorcare, așa că după multe ore de cugetare în familie, am decis ca să mergem pe varianta asta, nu către un accesoriu de pus pe plafonul mașinii. Așa împăcăm și capra și varza. Adică pe mine (care vreau să iau multe, multe, multe lucruri în vacanță) și pe Ștefi (care vrea să aibă bicicleta cu el)! 

Am găsit la AutoGedal.ro suporturi biciclete cu prindere pe cârligul de remorcare și alegerea unuia dintre ele ni s-a părut cea mai bună soluție cost/calitate/eficiență. Prin simpla rabatare, ele permit accesul la portbagaj, iar în cazul depozitării se pot plia rapid.

Noi am ales un suport pentru 3 biciclete cu prindere pe cârligul de remorcare, rabatabil și pliabil. Are sistem anti-furt pentru suport și biciclete. În plus, e prevăzut cu semnale luminoase și suport pentru numărul de înmatriculare, fiind omologat RAR și EU.

Deocamdată, în excursia asta, o să luăm doar bicicleta de antrenament a lui Ștefi, de probă, să vedem cum se descurcă suportul pe cârlig în trafic. Dar eu zic că nu vor fi probleme.

Bine ancorată astfel, bicicleta o să fie bine protejată de accidente, mai ales că, achiziționând un suport de firmă, o să stăm liniștiți. Materialele din care este confecționat accesoriul auto ales sunt de cea mai bună calitate, nu o să se îndoaie sau să se rupă la un drum așa de provocator precum este acela la care vom porni noi peste câteva săptămâni.

Revenind la ce mă doare pe mine (nu râdeți!), cutia portbagaj cu prindere pe bare transversale ideală, accesoriu indispensabil pentru călătoria noastră de Paști, ea va fi fabricată din plastic dur – ABS, dacă e posibil cu dublă deschidere și cu închidere automată, pentru o manevrare mai ușoară. Plus că modelul ales este omologat, ca să nu avem surprize neplăcute la drum.

Știu, unii vor spune că tot mai bună e o cutie portbagaj textilă, mai ales dacă e produsă de un brand renumit, dar eu m-am lecuit definitiv! Prefer să văd stoluri de grauri, vrăbiuțe, chiar și de ciori, nu cârduri de haine însuflețite ce se cred păsări, oricât ar fi ele de viu colorate și parfumate cu balsam scump de rufe!

Sunt de acord că având un astfel de accesoriu exterior auto textil, mașinuța noastră, pe numele ei de alint Miftode, ar arăta cool, exact ca un drumeț pe patru roți cu un rucsac în spinare (am vrut să zic broască țestoasă, însă cred că nu i-ar plăcea!), dar mai bine să arate ca un cărăuș care poartă o cutie portbagaj ermetic închisă din plastic (am văzut unele extrem de aspectuoase pe net, la autogedal.ro!). Pentru liniștea mea sufletească e mai sigur așa.

O pățanie de genul ăsta, ce are ca vedete un stol de haine zburătoare și o cutie portbagaj primită moca, se acceptă prima oară și stârnește hazul cunoscuților, dar deja a doua oară denotă că nu ne-am învățat lecția din îndărătnicie ori, mai grav, din prostie crasă.

Obligatoriu vom să alegem un model de cutie portbagaj compatibil cu marca mașinii. Noroc că producătorii dau dimensiunile exacte la fiecare produs din această categorie de accesorii auto. Nu uitați nici voi de acest mic detaliu esențial, deși uneori puteți fi orbiți de cum arată produsul în cauză. Verificați lungimea, lățimea și înălțimea cutiei de depozitare bagaje pe plafonul mașinii. Este importantă capacitatea (măsurată în litri, ca la rucsacuri!), nu zic nu, dar dimensiunile chiar contează la aceste cutii pentru instalat pe autovehiculele personale! 

Și pentru că e vorba de accesorii, să vă amintesc și vouă: prietenii ne-au sfătuit ca în momentul în care ancorăm bicicleta lui Ștefi pe suport să luăm de pe vehiculul pe două roți orice ar putea să fie pierdut pe drum (chiar și acele mici componente ale bicicletei ce s-ar putea desface ușor).

După ce febra pregătirilor va trece, deși au și ele farmecul lor, va fi grozav.

Sunt convinsă că ne vom descurca de minune cu achizițiile online de la AutoGedal.ro și vom avea cea mai grozavă vacanță de Paști în primăvara asta. Ne vom bucura de munte, Ștefi se va antrena cu spor supravegheat de Vlad, iar eu mă voi zbengui prin iarbă cu Zâmbărici cât va fi ziua de lungă, pentru că deja i-am pus în bagajul personal canin atât felurile de mâncare preferate, dar și o groază de jucării. Și un cățel are drept la un rucsac personal, nu-i așa? Nu doar oamenii și o mașină fercheșă pe nume Miftode. După cum vedeți, eu fac ce fac și tot la cutia portbagaj mă gândesc: păi dacă tot va fi loc, nu văd de ce să nu ocupăm tot spațiul liber!!! Universului nu-i plac spațiile goale. N-am dreptate?!?

 

• articol scris pentru Spring SuperBlog 2019 – Proba 8: Peripeții (cool) pe 4 roți